Sari la conținut

Plante pentru tuse productivă

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

25 plante gasite · pagina 1 din 3

Arbuști

Aloe

Aloe Arborescens

Aloe arborescens este o plantă suculentă perenă, din familia Liliaceae, înrudită cu binecunoscuta Aloe vera, cu un continut mai mare de polizaharide, de antioxidanti si prezenta unor compusi imunomodulatori specifici. Se prezintă sub formă de arbust suculent, cu tulpini ramificate și frunze alungite, cărnoase, dispuse în rozetă. Frunzele sunt groase, verzi-albăstrui, acoperite cu un strat ceros protector și marcate de dinți mici albi pe margine. Planta poate atinge 1–3 metri în înălțime. Înflorește cu inflorescențe verticale spectaculoase, roșii-portocalii, bogate în nectar, atrăgând polenizatori. Gelul din interiorul frunzei este translucid, vâscos și răcoritor, în timp ce stratul exterior (latexul galben) conține antrachinone cu efect laxativ. Este apreciată atât în fitoterapie, cât și în medicina tradițională africană, datorită compoziției sale extrem de bogate în produse biologic active.Deşi Aloe Arborescens este folosită tradiţional în preparate cu administrare internă (cum este renumita rețetă imunomodulatoare a călugărului Romano Zago), extragerea completă a latexului (seva galbenă de sub coajă), care conţine aloină şi alţi compuşi cu efect laxativ, necesită atenție și o tehnică riguroasă de procesare. Prezenţa acestui latex în cantități mari poate provoca crampe abdominale, diaree şi dezechilibre electrolitice. Din acest motiv, dacă alegi să prepari acasă remedii pentru uz intern pe bază de gel, este obligatoriu să drenezi aloina: frunza proaspăt tăiată se secționează la bază și se lasă la scurs, în poziție verticală, într-un vas cu apă timp de 30 de minute. Ulterior, se spală bine și se filetează pentru a extrage exclusiv gelul translucid. În cazul remediilor ancestrale care utilizează frunza cu tot cu coajă, curele trebuie să fie de scurtă durată, respectând strict dozajul, și sunt total contraindicate femeilor însărcinate, copiilor și persoanelor cu afecțiuni inflamatorii intestinale (boala Crohn, colon iritabil).

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +12

Plante anuale

Anason

Pimpinella anisum

Anasonul este o plantă anuală din familia Apiaceae, înrudit cu feniculul, mărarul și chimionul. Are o tulpină subțire, erectă, care poate ajunge la 30–60 cm înălțime, frunze delicate și inflorescențe sub formă de umbrele, compuse din mici flori albe. Partea utilizată medicinal este fructul (popular numit semințe), mic, oval, ușor turtit, de culoare verde-gălbui sau gri, cu un parfum dulceag, cald, intens recognoscibil. Aroma vine din bogăția uleiului esențial, dominat de anetol. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cultivate — folosită în Egiptul antic, Grecia, Roma și apoi devenită nelipsită din medicina monahală europeană. Atenţie: a nu se confunda cu anasonul stelat, care este fructul steleiform al arborelui de stejar Illicium verum.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Plantă bienală

Angelică

Angelica archangelica

Angelica este o plantă bienală impunătoare, cu o prezență aproape regală. Poate atinge 1,5–2,5 metri înălțime, având tulpini groase, verzi-lucioase, și frunze mari, tripenate, cu margini ușor dințate. Inflorescențele sale sunt globulare, alcătuite din umbrele cu mici flori galben-verzui, care apar vara. Rădăcina este groasă, aromată, cu o culoare bej-maronie, și este partea medicinală principală, alături de semințe. Întreaga plantă emană un parfum cald, balsamic, ușor picant — un indiciu al conținutului bogat în uleiuri esențiale. Traditional, era considerată o plantă magică, oferită omenilor de Arhanghelul Rafael pentru protecție psiho-emoțională, curățări energetice, stimularea vitalității și clarității, și vindecare.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +10

Plante anuale aromatice

Busuioc

Ocimum basilicum

Busuiocul comun este o plantă anuală aromatică din familia Lamiaceae, cultivată de milenii pentru aroma și proprietățile sale. Are tulpini erbacee, păroase sau netede, înălțimi variabile (20–80 cm) în funcție de soi. Frunzele sunt opuse, ovale până la lanceolate, și inflorescențe formate din spicuri mici cu flori variate ca nuanță — alb, roz, violet. Aroma variază foarte mult între soiuri (chemotipuri): linalool-dominant (busuioc dulce), eugenol-dominant (busuioc gen clove), estragol/methyl chavicol (busuioc thailandez), cineol, etc. Aceste diferențe chimice influențează atât aroma, cât și aplicațiile terapeutice. Busuiocul este folosit atât ca plantă culinară, cât și medicinală; se utilizează părţile aeriene (frunze şi vârfuri înflorite), proaspete sau uscate, iar din ele se extrage şi uleiul esenţial.

Adaptogene Antifungice Antiinflamatoare +9

Arbori

Castan Comestibil

Castanea sativa

Castanul comestibil este un arbore foios de talie mare din familia Fageceae, apreciat atât pentru fructele sale nutritive, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale diferitelor părţi ale plantei. Este originar din regiunile sudice ale Europei şi din Asia Mică, fiind cultivat şi naturalizat în numeroase zone cu climat temperat.Arborele poate atinge înălţimi de 20-35 de metri, având un trunchi gros, cu scoarţa bun-cenuşie, care devine adânc crăpată odată cu înaintarea în vârstă. Coroana este largă şi bogată, oferind o umbră densă.Frunzele sunt simple, lanceolate şi alungite, cu margini zimţate şi lungimi între 10 şi 25 cm. Acestea au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă pe partea inferioară.Florile apar în perioada verii, de obicei în lunile iunie-iulie, fiind dispuse în inflorescenţe cilindrice lungi, denumite amenţi. Plantă este monoică, având flori masculine şi feminine separate, dar pe acelaşi arbore.Fructul este o nucă comestibilă, cunoscută sub numele de castană. Acesta este învelit într-o cupolă spinoasă (numită popular “gheară” sau “bursă”), care conţine de obicei 1-3 seminţe. Fructele sunt bogate în amidon, vitamine şi minerale, fiind considerat un aliment energetic valoros.Din punct de vedere fitoterapeuic, se utilizează în special:● frunzele● scoarţa● fructele (castanele)

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +5

Plante erbacee bienale

Ceapă

Allium cepa

Ceapă este o plantă erbacee bienală din familia Amaryllidaceae, una dintre cele mai utilizate plante alimentare şi medicinale din lume. Originară probabil din Asia Centrală, ceapa este cultivată de mii de ani, fiind apreciată atât pentru valoarea nutritivă, cât şi pentru proprietăţile terapeutice remarcabile. Din punct de vedere botanic, partea utilizată cel mai frecvent este bulbul, o structură subterană formată din frunze îngroşate, dispuse concentric, ce poate fi de culoare albă, galbenă, roşie sau violet.Frunzele sunt cilindrice, goale în interior, de culoare verde-albăstrui.Tulpina florală este înalta, tubulara şi apare în al doilea an.Florile sunt mici, alb-verzui, dispuse în inflorescenţe globuloase (umbel)Planta are mirosul său specific, datorită compuşilor sulfuraţi volatili.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +5

Plante erbacee perene

Ceapa ciorii

Leopoldia comosa

Ceapă ciorii este o plantă erbacee perenă din familia Asparagaceae, răspândită în Europa şi în reginunea mediteraneană. Este cunoscută pentru inflorescenţele sale distinctive şi pentru bulbul subteran comestibil în anumite tradiţii culinare (mai ales în sudul Europei).Planta atinge o înălţime de 20-60 cm.Bulbul este mic, ovoid, asemănător unei cepe mici.Frunzele sunt lungi, înguste şi lineare, dispuse la bază.Inflorescenţa este în formă de spic. În partea inferioară: florile fertile, brun-verzui. În partea superioară: florile sterile, violet-albastrui (aspect mai pufos). Înfloresc în perioada aprilie-iunie.Mare atenţie: poate fi uşor confundat cu Colchicum autumnale (extrem de toxic), datorită asemănării morfologice în anumite stadii. Identificarea corectă este esenţială.

Antiinflamatoare Depurative Digestive +2

Plantă bienală

Chimen

Carum carvi

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie din care fac parte feniculul, anasonul şi mărarul. Planta este cunoscută şi folosită de mii de ani atât că plantă aromatică în gastronomie, cât şi ca remediu medicinal pentru afecţiuni digestive.În primul an de vegetaţie, planta formează o rozetă bazală de frunze şi dezvoltă sistemul radicular. În al doilea an apare tulpina florală care poate creşte până la 30-80cm înălţime. Tulpina este subţire, erectă şi ramificată în partea superioară.Frunzele sunt fin divizate, penat-sectate, asemantoare cu cele de morcov sau fenicul. Apsectul lor delicat conferă plantei o structură aerată.Florile sunt mici, albe sau uşor rozalii, dispuse în inflorescenţe de tip umbela compusă, caracteristica familiei Apiaceae.Fructele, cunoscute popular ca şi seminţe de chimen, sunt în realitate diachene (fructe uscate), alungite, de culoare brună, cu nervuri longitudinale evidente. Au un miros aromat intens şi un gust cald, uşor picant.Partea utilizată medicinal este în principal fructul.

Antimicrobiene Antioxidante Antispastice +4

Plante erbacee perene

Creson de apă

Nasturitum officinale

Cresonul de apă, cunoscut şi sub numele de năsturel sau brâncuță este o plantă erbacee perenă, acvatică sau semiacvatică, aparţinând familiei Brassicaceae (familia din care fac parte varza şi muştarul). Este una dintre cele mai vechi plante alimentare şi medicinale cultivate de om, fiind utilizată încă din Antichitate pentru proprietăţile sale tonice şi detoxifiante.Planta are tulpini târâtoare sau plutitoare, care pot atinge 30-90cm lungime. Tulpinile sunt cilindrice, fragile, suculente şi adesea se ramifică abundent, formând colonii dense în apele puţin adânci.Frunzele sunt compuse imparipenate, cu 3-9 foliole rotunjite sau ovale. Foliolele terminale sunt mai mari decât cele laterale. Suprafaţa frunzelor este netedă şi lucioasă, de culoare verde intens.Florile sunt mici, albe, cu 4 petale, dispuse în cruce (caracteristica specifică familiei Brassicaceae). Ele sunt grupate în inflorescenţe terminale numire raceme.Fructul este o silicvă alungită care conţine multe seminţe mici.Are un gust uşor picant şi aromat, asemănător cu cel al ridichilor sau al mustarului, datorită prezenţei comusilor sulfuraţi specifici plantelor crucifere.

Antianemice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6