Sari la conținut

Plante pentru răni cutanate

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

38 plante gasite · pagina 1 din 5

Plante erbacee

Ambrozia

Ambrosia artemisiifolia

Ambrozia, cunoscută şi sub numele de iarba pârloagelor sau iarbă de paragină, este o plantă erbacee anuală din familia Astraceae, originară din America de Nord şi naturalizată în Europa, inclusiv în România. Este o plantă adesea cunoscută mai mult pentru efectele ei alergene (polenul ei este unul dintre cei mai puternici alergeni atmosferici, fiind principala cauză a rinitei alergice de toamnă), dar care are şi unele utilizări tradintionale interesante în fitoterapie. Tulpina este erectă, ramificată, acoperită cu peri aspri, putând atinge între 20-150cm înălţime. Frunzele sunt penat-sectate, verzi-intense pe faţă şi mai palide pe dos, cu o textură uşor catifelată. Florile sunt unisexuate, grupate în inflorescenţe discincte – cele masculine formează spice galben verzuri la vârfurile ramurilor, iar cele feminine sunt situate la baza frunzelor. 

Antianemice Antibacteriene Antifungice +7

Plante erbacee bienale

Arăriel / Limba câinelui

Cynoglossum officinale

Arărielul, cunoscut popular şi sub denumirea de "limba câinelui", este o plantă erbacee bienală din familia Boraginaceae, aceeaşi familie din care fac parte tătăneasa sau limba mielului.  Este o specie rustică, uşor de recunoscut datorită mirosului său specific, neplăcut (asemănător cu cel de şoarece) şi datorită frunzelor mari, moi şi păroase.  Planta poate ajunge până la o înălţime de 30-90 cm. Are o tulpină erectă, ramificata, acoperită cu peri fini. Frunzele sunt mari, alungite (lanceolate), catifelate, acoperite cu peri. Cele bazale sunt mai mari. Florile sunt mici, de culoare rosu-violaceu până la brun-rosiatic, dispuse în inflorescenţe spiratale (tip scorpioid). Fructele sunt nişte nucule prevăzute cu cârlige (care se agaţa de haine sau de blană animalelor).

Analgezice Antiinflamatoare Cicatrizante +1

Arbuști

Arborele de căpșuni

Arbutus unedo

Arborele de căpșuni este un arbust sau arbore mic, veșnic verde, aparținând familiei Ericaceae, aceeași familie botanică din care fac parte afinul, merișorul și rododendronul. Planta este originară din regiunea mediteraneană și din zonele vestice ale Europei și este apreciată atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru fructele decorative și comestibile.Arborele poate atinge o înălțime de 3–10 metri, dezvoltând o coroană densă și ramuri robuste. Scoarța este de culoare brun-roșiatică și prezintă exfolieri caracteristice.Frunzele sunt persistente, coriacee, lucioase, de culoare verde închis pe partea superioară și mai deschise pe partea inferioară. Ele au formă eliptică sau lanceolată și margini fin zimțate, asemănătoare frunzelor de dafin.Florile sunt mici, campanulate (în formă de clopoțel), de culoare albă sau alb-rozalie și apar în inflorescențe pendente. Ele sunt foarte asemănătoare cu florile afinului.Un aspect particular al acestei specii este faptul că fructele și florile pot fi prezente simultan pe aceeași plantă, deoarece fructele au nevoie de aproximativ un an pentru a se maturiza.Fructele sunt bace globuloase, cu diametrul de 1–2 cm, acoperite de mici excrescențe granulare. La maturitate, acestea capătă o culoare roșu intens sau portocaliu-roșiatic, fiind asemănătoare unor căpșuni mici, fapt care a dat și numele popular al plantei.Pulpa fructelor este moale, ușor granulată, cu un gust dulce-acrișor.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +3

Plantă bienală

Brusture

Arctium lappa

Brusturele mare este o plantă bienală din familia Asteraceae, cunoscută pentru cele două cicluri de viață: primul an produce o rozetă de frunze mari și o rădăcină tuberizată, al doilea an ridică o tulpină înaltă cu flori purpurii și căpșune (bășici) învelite în bractee lipicioase. Rădăcina este groasă, fibroasă, albicioasă la secțiune și este partea cel mai frecvent utilizată în fitoterapie. Frunzele sunt mari, ovale până la rotunjite; florile apar vara — iulie-august — în capitate tipice familiei. Este recunoscut ușor în natură prin frunzele mari (până la 40 cm) și „măciucile” florale care se prind de textile/ blană.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antimicrobiene +9

Arbori

Castan Comestibil

Castanea sativa

Castanul comestibil este un arbore foios de talie mare din familia Fageceae, apreciat atât pentru fructele sale nutritive, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale diferitelor părţi ale plantei. Este originar din regiunile sudice ale Europei şi din Asia Mică, fiind cultivat şi naturalizat în numeroase zone cu climat temperat.Arborele poate atinge înălţimi de 20-35 de metri, având un trunchi gros, cu scoarţa bun-cenuşie, care devine adânc crăpată odată cu înaintarea în vârstă. Coroana este largă şi bogată, oferind o umbră densă.Frunzele sunt simple, lanceolate şi alungite, cu margini zimţate şi lungimi între 10 şi 25 cm. Acestea au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă pe partea inferioară.Florile apar în perioada verii, de obicei în lunile iunie-iulie, fiind dispuse în inflorescenţe cilindrice lungi, denumite amenţi. Plantă este monoică, având flori masculine şi feminine separate, dar pe acelaşi arbore.Fructul este o nucă comestibilă, cunoscută sub numele de castană. Acesta este învelit într-o cupolă spinoasă (numită popular “gheară” sau “bursă”), care conţine de obicei 1-3 seminţe. Fructele sunt bogate în amidon, vitamine şi minerale, fiind considerat un aliment energetic valoros.Din punct de vedere fitoterapeuic, se utilizează în special:● frunzele● scoarţa● fructele (castanele)

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +5

Plante erbacee perene

Cătușnică / Iarba-mâței

Nepeta cataria

Cătuşnica, sau iarba-mâței, face parte din familia Lamiaceae. Este o plantă erbacee perenă, aromatică, cunoscută mai ales pentru efectul său asupra pisicilor, dar cu tradiţie solidă şi în fitoterapia umană.Are o tulpină erectă, ramificata, păroasă, şi atinge 50-100cm înălţime. Frunzele sunt opuse, cordiform-ovate, dinţatei moi, acoperite de peri fini, de culoare verde-gri. Florile sunt mici, albicioase sau violacee, dispuse în verticile. Mirosul este aromatic, uşor mentolat-citric, datorită uleiului volatil.Partea aeriană înflorită este cea utilizată medicinal.

Antipiretice Antispastice Carminative +5

Plante erbacee perene

Cicoare

Cichorium intybus

Cicoarea este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, larg răspândită în flora spontană din Europa, Asia şi America de Nord. Este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale şi alimentare, utilizată de secole atât în fitoterapie, cât şi ca substitut de cafea.Planta are un aspect robust şi rustic, fiind uşor de recunoscut datorită florilor sale albastru intens, care se deschid dimineaţa şi se închid spre după-amiaza.Tulpina este erectă, rigidă, ramificată în partea superioară şi poate ajunge la 30-120 cm înălţime.Frunzele bazale sunt mari, lanceolate, asemănătoare cu cele de păpădie, pe când cele superioare sunt mai mici şi sesile.Florile sunt de culoare albastru-azuriu, rareori albe sau roz, dispuse în capitule.Rădăcina este pivotantă, groasă, brună la exterior şi albicioasă în interior.Planta conţine un suc lăptos (latex), caracteristic familiei.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +8

Plantă perenă

Ciurul-zânelor

Carlina acaulis

Ciurul-zânelor este o plantă perenă din familia Astraceae, recunoscută prin capitulul mare, argintiu-lucios, dispus aproape la nivelul solului. Termenul “acaulis” înseamnă că nu are o tulpină evidentă. Este o specie montană cu valoare etnobotanică şi utilizări tradiţionale digestive şi antimicrobiene.Rădăcina este pivotanta, groasă, brună – partea medicinală principală. Frunzele sunt tari, dispuse în rozetă bazală, adânc penat-sectate, cu lobi spinoşi. Florile sunt tubulare, dispuse într-un capitul mare şi argintiu (5-12 cm).  Înfloreşte în perioada iulie – septembrie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Carminative +3

Plante erbacee perene

Coada-calului

Equisetum arvense

Coada-calului este o plantă perenă ce face parte din familia Equisetaceae, considerată o „fosilă vie”, întrucât genul Equisetum există de peste 300 de milioane de ani. Planta are rizomi ramificați, adânci, din care pornesc două tipuri de tulpini:fertile – apar primăvara devreme, sunt brune-roșcate și poartă la vârf un spic sporifer, prin care se înmulțesc;sterile – apar după uscarea celor fertile, sunt verzi, cu aspect de brăduț miniatural, articulat, cu rol principal în fotosinteză.Planta ajunge până la 40–60 cm înălțime, crește în tufe dense și este răspândită în flora spontană a Europei, inclusiv în România.

Antiinflamatoare Antireumatice Astringente +4