Sari la conținut

Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Descoperă enciclopedia completă de plante medicinale, cu informații detaliate despre proprietăți, beneficii, moduri de utilizare și afecțiunile pe care le pot trata.

Plante erbacee perene

Cătușnică / Iarba-mâței

Nepeta cataria

Cătuşnica, sau iarba-mâței, face parte din familia Lamiaceae. Este o plantă erbacee perenă, aromatică, cunoscută mai ales pentru efectul său asupra pisicilor, dar cu tradiţie solidă şi în fitoterapia umană.Are o tulpină erectă, ramificata, păroasă, şi atinge 50-100cm înălţime. Frunzele sunt opuse, cordiform-ovate, dinţatei moi, acoperite de peri fini, de culoare verde-gri. Florile sunt mici, albicioase sau violacee, dispuse în verticile. Mirosul este aromatic, uşor mentolat-citric, datorită uleiului volatil.Partea aeriană înflorită este cea utilizată medicinal.

Antipiretice Antispastice Carminative +5

Plante erbacee perene

Rostopască

Chelidonium majus

Rostopasca este o plantă erabacee perenă din familia Papaveraceae, cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru proprietăţile sale terapeutice puternice. Planta este răspândită în aproape toată Europa şi Asia temperată. Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă. Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie. Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +8

Plante anuale

Țintaură

Centaurium erythraea / Erythraea centaurium

Țintaura este o plantă erbacee anuală sau bienala din familia Gentinaceae, cunoscută pentru gustul sau intens amar şi pentru utilizarea să tradiţională în fitoterapia europeană, în special pentru afecţiuni digestive şi hepatobiliare.Planta are o înălţime cuprinsă între 10 – 40 cm, cu o tulpină subţire, dreaptă şi ramificată în partea superioară. La baza plantei se formează o rozetă de frunze ovale sau eliptice, dispuse aproape de sol.Frunzele sunt opuse, simple, cu margini întregi şi fără peţiol. Ele au o culoare verde deschis şi o textură relativ fină.Florile sunt mici dar foarte vizibile, având o culoare roz intens sau roz-violet. Acestea sunt dispuse în inflorescenţe de tip corimb şi au o formă stelata, cu cinci petale. Florile se deschid de obicei în zilele însorite şi se închid seară sau pe vreme înnorată.Fructul este o capsulă mică, care conţine seminţe foarte fine.Partea utilizată în scop medicinal este partea aeriană a plantei, recoltata în perioada de înflorire. Este una dintre cele mai importante plante amar-tonice utilizate în fitoterapie. 

Antiinflamatoare Antimicrobiene Colagoge +6

Plante anuale

Troscot

Polygonum aviculare

Troscotul, cunoscut popular şi sub denumirile de “iarba-gainii” sau “iarba de pavai”, este o plantă erbacee anuală din familia Polygonaceae. Este o specie extrem de adaptabilă, întâlnită frecvent în zonele temperate ale Europei, Asiei şi Americii de Nord. Planta are o port târâtor sau uşor ascendent, formând adesea covoare dense pe solurile bătătorite. Tulpinile sunt subţiri, ramificate, lungi de obicei între 10 – 50 cm, şi prezintă noduri proeminente de unde pornesc frunzele.Frunzele sunt mici şi eliptice sau lanceolate, lungi de aproximativ 1-3 cm, dispuse alternativ pe tuplină şi de culoare verde închis.Florile sunt mici, discrete, de culoare alb-verzuie sau roz pal, şi apar în axila frunzelor. Înflorirea are loc deobicei din mai până în septembrie. Fructul este o achenă mică, triunghiulară, brun-negricioasă, foarte bogată în substanţe nutritive, consumată uneori de păsări (de unde şi denumirea de aviculare).

Antiinflamatoare Antimicrobiene Astringente +4

Plante erbacee perene

Cicoare

Cichorium intybus

Cicoarea este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, larg răspândită în flora spontană din Europa, Asia şi America de Nord. Este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale şi alimentare, utilizată de secole atât în fitoterapie, cât şi ca substitut de cafea.Planta are un aspect robust şi rustic, fiind uşor de recunoscut datorită florilor sale albastru intens, care se deschid dimineaţa şi se închid spre după-amiaza.Tulpina este erectă, rigidă, ramificată în partea superioară şi poate ajunge la 30-120 cm înălţime.Frunzele bazale sunt mari, lanceolate, asemănătoare cu cele de păpădie, pe când cele superioare sunt mai mici şi sesile.Florile sunt de culoare albastru-azuriu, rareori albe sau roz, dispuse în capitule.Rădăcina este pivotantă, groasă, brună la exterior şi albicioasă în interior.Planta conţine un suc lăptos (latex), caracteristic familiei.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +8

Plante erbacee perene

Susai de munte

(Cicerbita alpina / Lactuca alpina)

Susaiul de munte este o plantă erbacee perenă din famiia Asteraceae, specifică zonelor montane şi subalpine din Europa. Este înrudită cu salata (Lactuca sativa) şi alte specii de susai, având proprietăţi atât alimentare, cât şi medicinale.Plantă este apreciată în mod tradiţional în regiunile alpine pentru efectele sale tonice, depurative şi uşor sedative, fiind consumată uneori că şi plantă comestibilă primăvara.Planta ajunge la o înălţime de 50-150 cm.Tulpina este erectă, robustă, neramificată sau slab ramificată.Frunzele sunt mari, profund lobate, dispuse în rozeta bazală şi pe tulpină, de culoare verde intens.Florile sunt de culoare albastru-violet, distinctive, grupate în capitule, şi înfloresc vara (iulie-august).Planta conţine un suc lăptos alb (latex), caracteristic genului Lactuca.

Analgezice Antiinflamatoare Depurative +3

Plante erbacee perene

Scai spinos / Ciulin spinos

Cirsium spinosissimum

Scaiul spinos este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, caracteristică zonelor montane şi alpine din Europa, incluvis în Carpaţi. Este una dintre cele mai impresionante specii de ciulin datorită aspectului sau robust şi extrem de spinos, adaptat condiţiilor dure de mediu.Planta are o valoare fitoterapeutica moderată, fiind utilizată tradiţional pentru proprietăţile sale depurative, diuretice şi antiinflamatoare, similare altor specii din genul Cirsium.Planta atinge o înălţime de 30-100cm. Tulpina este erectă, robustă şi dens acoperită cu spini.Frunzele sunt mari, adânc lobate, prevăzute cu spini rigizi pe margini, de culoare verde-cenuşiu.Florile sunt de culoare galben-pal până la gălbui, dispuse în capitule globuloase.Rădăcina este pivotantă, bine dezvoltată.

Antiinflamatoare Cicatrizante Depurative +3

Plantă bienală

Chimen

Carum carvi

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie din care fac parte feniculul, anasonul şi mărarul. Planta este cunoscută şi folosită de mii de ani atât că plantă aromatică în gastronomie, cât şi ca remediu medicinal pentru afecţiuni digestive.În primul an de vegetaţie, planta formează o rozetă bazală de frunze şi dezvoltă sistemul radicular. În al doilea an apare tulpina florală care poate creşte până la 30-80cm înălţime. Tulpina este subţire, erectă şi ramificată în partea superioară.Frunzele sunt fin divizate, penat-sectate, asemantoare cu cele de morcov sau fenicul. Apsectul lor delicat conferă plantei o structură aerată.Florile sunt mici, albe sau uşor rozalii, dispuse în inflorescenţe de tip umbela compusă, caracteristica familiei Apiaceae.Fructele, cunoscute popular ca şi seminţe de chimen, sunt în realitate diachene (fructe uscate), alungite, de culoare brună, cu nervuri longitudinale evidente. Au un miros aromat intens şi un gust cald, uşor picant.Partea utilizată medicinal este în principal fructul.

Antimicrobiene Antioxidante Antispastice +4

Plantă perenă

Iarba Ciutei

Doronicum austriacum

Cunoscută în fitoterapia alpină, dar și în tradiția carpatică, Iarba Ciutei este o plantă cu puteri mari, dar care cere respect. Este renumită mai ales pentru afecțiuni osteo-articulare, iar studiile științifice internaționale i-au confirmat recent efectul antiinflamator uluitor. Este o plantă perenă falnică, ce poate atinge 60-120 cm înălțime. Are tulpini ramificate și păroase. Frunzele bazale sunt mari, în formă de inimă (cordate), iar cele de pe tulpină „îmbrățișează” axul plantei. Inflorescențele, care apar vara, sunt niște capitule mari, galben-aurii, absolut superbe, ce seamănă cu niște margarete gigantice. Are un rizom (rădăcină subterană) destul de gros și cărnos.În fitoterapie este utilizată în principal rădăcina / rizomul – unde se concentrează forța antiinflamatoare – și, mai rar, frunzele proaspete pentru cataplasme.Doronicum provine probabil din persanul sau arabul darawnaj, care desemna o plantă medicinală necunoscută, amară și rară. Austriacum indică originea ei central-europeană și alpină. Popular, i se spune „iarba ciutei” dintr-o credință străveche că ciutele (căprioarele) o căutau instinctiv pe munte pentru a o mânca și a se vindeca de răni. Englezii o numesc, ușor înfricoșător, Austrian Leopard's-bane (Otrava leopardului austriac), deoarece sucul speciilor de Doronicum era amestecat în antichitate cu carne crudă pentru a vâna felinele mari.În medicina tradițională din munții Alpi și Carpați, rădăcina era un panaceu magic purtat la gât ca amuletă pentru a alunga „vânturile reci” din oase (reumatismul). Magia bătrânilor s-a dovedit a fi știință pură: azi, analizele de laborator confirmă că planta inhibă oxidul nitric și speciile reactive de oxigen (radicalii liberi care distrug articulațiile).

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante
Filtre