Rostopască
Chelidonium majus (Plante erbacee perene)
Fără recenzii încă
Descriere
Rostopasca este o plantă erabacee perenă din familia Papaveraceae, cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru proprietăţile sale terapeutice puternice. Planta este răspândită în aproape toată Europa şi Asia temperată.
Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.
Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă.
Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie.
Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.
Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.
Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă.
Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie.
Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.
Proprietati
Analgezice
Antiinflamatoare
Antimicrobiene
Antispastice
Colagoge
Coleretice
Diuretice
Hepatoprotectoare
Keratolitice
Purgative
Sedative
Din punct de vedere chimic, rostopasca este o plantă care conţine:
● alcaloizi izochinolinici (cei mai importanţi fiind: chelidonina, sanguinarina, berberina, chelerytrina)
● flavonoide
● acizi organici
● saponine
● uleiuri volatile
Aceşti alcaloizi oferă plantei proprietăţile farmacologice importante, dar explica şi potenţialul său toxic, când este utilizată în mod necorespunzător (vezi contraindicaţii).
Are următoarele proprietăţi:
● diuretice
● purgative
● sedative
● antispastice
● coleretice
● colagoge
● hepatoprotectoare
● analgezice
● antiinflamatoare
● antimicrobiene
● keratolitice (antinegi)
● alcaloizi izochinolinici (cei mai importanţi fiind: chelidonina, sanguinarina, berberina, chelerytrina)
● flavonoide
● acizi organici
● saponine
● uleiuri volatile
Aceşti alcaloizi oferă plantei proprietăţile farmacologice importante, dar explica şi potenţialul său toxic, când este utilizată în mod necorespunzător (vezi contraindicaţii).
Are următoarele proprietăţi:
● diuretice
● purgative
● sedative
● antispastice
● coleretice
● colagoge
● hepatoprotectoare
● analgezice
● antiinflamatoare
● antimicrobiene
● keratolitice (antinegi)
Utilizare traditionala
Balonare
Bătături
Calozitati
Colecistita
Colici (colică infantilă)
Detoxifiere hepatică și generală
Dischinezie Biliară
Dispepsie
Ficat gras (steatoză hepatică) – adjuvant
Inflamații cutanate minore
Insomnie
Insuficiență hepatică
Negi
Nervozitate
Papiloame
Răni cutanate
Răni superficiale
Spasme gastrointestinale
Staza biliară
Tulburări digestive
Habitat
America de Nord
Asia
Europa
Grădină (sălbatic)
Margini de drumuri
Pădure
Soluri bogate în nutrienţi
Terenuri necultivate
Zona Umbrita
Zona semiumbrită
Zone umede
Rostopasca este o plantă foarte adaptabilă şi creşte spontan în multe regiuni ale lumii. Este frecvent întâlnită în Europa, Asia temperată şi America de Nord (naturalizată). În România creşte în: grădini, marginea drumurilor, păduri rare, terenuri necultivate, lângă garduri şi ziduri. Preferă solurile bogate în nutrienţi, locuri umbroase sau semiumbroase şi zone cu umiditate moderată.
Recoltare
● Partea aeriană a plantei (tulpini, frunze, flori) este recolată în mai – august. Această perioadă coincide cu perioada de înflorire, când concentraţia de substanţe active este maxim.
● Se taie partea aeriană a plantei cu un cuţit sau foarfecă. Se evita smulgerea plantei cu rădăcină. Se aleg plante sănătoase, fără semne de boală.
● Uscarea se face în strat subţire, la umbră, într-un spaţiu bine aerisit.
● După uscare, planta se păstrează în pungi de hârtie sau recipiente de sticlă, ferite de lumină şi umiditate.
● Se taie partea aeriană a plantei cu un cuţit sau foarfecă. Se evita smulgerea plantei cu rădăcină. Se aleg plante sănătoase, fără semne de boală.
● Uscarea se face în strat subţire, la umbră, într-un spaţiu bine aerisit.
● După uscare, planta se păstrează în pungi de hârtie sau recipiente de sticlă, ferite de lumină şi umiditate.
Utilizare
● dischinezie biliară
● colecistita cronică
● colici biliare
● stază biliară
● digestie dificilă a grăsimilor
● ficat gras (steatoza hepatică)
● insuficienţă hepatică uşoară
● detoxifiere hepatică
● hepatită cronică (tratament adjuvant)
● spasme digestive
● balonare
● dispepsie (indigestie)
● colici intestinale
● negi (veruci)
● inflamaţii cutanate
● răni superficiale
● papiloame
● bătături
● calozităţi
● nervozitate
● insomnie
● tensiune nervoasă
● colecistita cronică
● colici biliare
● stază biliară
● digestie dificilă a grăsimilor
● ficat gras (steatoza hepatică)
● insuficienţă hepatică uşoară
● detoxifiere hepatică
● hepatită cronică (tratament adjuvant)
● spasme digestive
● balonare
● dispepsie (indigestie)
● colici intestinale
● negi (veruci)
● inflamaţii cutanate
● răni superficiale
● papiloame
● bătături
● calozităţi
● nervozitate
● insomnie
● tensiune nervoasă
Partea plantei folosita
Floarea
Frunza
Părţile aeriene
Tulpina
Contraindicatii
Deşi rostopasca are proprietăţi medicinale importante, utilizarea sa trebuie realizată cu prudenţă.
● Sarcină şi Alăptare: administrarea internă este contraindicată deoarece alcaloizii pot avea efecte toxice asupra fătului.
● Nu se recomandă administrarea internă la copii fără supraveghere medicală.
● Persoanele cu afecţiuni hepatice trebuie să evite utilizarea internă a plantei
● Administrarea pe termen lung poate provoca: greaţă, ameţeli, tulburări digestive, afectarea ficatului.
● Poate interacţiona cu medicamente hepatotoxice sau sedative.
Controversa privind utilizarea internă:
În fitoterapia modernă, utilizarea internă a rostopascăi este considerată controversată din cauza conţinutului ridicat de alcaloizi. În unele cazuri au fost raportate reacţii hepatice la administrarea extractelor concentrate ale plantei. Din acest motiv, unele ghiduri fitoterapeutice recomandă evitarea automedicaţiei şi limitarea utilizării interne la preparate standardizate şi cure de scurtă durată. Utilizarea externă este considerată în general mai sigură.
● Sarcină şi Alăptare: administrarea internă este contraindicată deoarece alcaloizii pot avea efecte toxice asupra fătului.
● Nu se recomandă administrarea internă la copii fără supraveghere medicală.
● Persoanele cu afecţiuni hepatice trebuie să evite utilizarea internă a plantei
● Administrarea pe termen lung poate provoca: greaţă, ameţeli, tulburări digestive, afectarea ficatului.
● Poate interacţiona cu medicamente hepatotoxice sau sedative.
Controversa privind utilizarea internă:
În fitoterapia modernă, utilizarea internă a rostopascăi este considerată controversată din cauza conţinutului ridicat de alcaloizi. În unele cazuri au fost raportate reacţii hepatice la administrarea extractelor concentrate ale plantei. Din acest motiv, unele ghiduri fitoterapeutice recomandă evitarea automedicaţiei şi limitarea utilizării interne la preparate standardizate şi cure de scurtă durată. Utilizarea externă este considerată în general mai sigură.
Descriere
Rostopasca este o plantă erabacee perenă din familia Papaveraceae, cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru proprietăţile sale terapeutice puternice. Planta este răspândită în aproape toată Europa şi Asia temperată.
Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.
Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă.
Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie.
Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.
Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.
Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă.
Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie.
Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.
Proprietati
Analgezice
Antiinflamatoare
Antimicrobiene
Antispastice
Colagoge
Coleretice
Diuretice
Hepatoprotectoare
Keratolitice
Purgative
Sedative
Din punct de vedere chimic, rostopasca este o plantă care conţine:
● alcaloizi izochinolinici (cei mai importanţi fiind: chelidonina, sanguinarina, berberina, chelerytrina)
● flavonoide
● acizi organici
● saponine
● uleiuri volatile
Aceşti alcaloizi oferă plantei proprietăţile farmacologice importante, dar explica şi potenţialul său toxic, când este utilizată în mod necorespunzător (vezi contraindicaţii).
Are următoarele proprietăţi:
● diuretice
● purgative
● sedative
● antispastice
● coleretice
● colagoge
● hepatoprotectoare
● analgezice
● antiinflamatoare
● antimicrobiene
● keratolitice (antinegi)
● alcaloizi izochinolinici (cei mai importanţi fiind: chelidonina, sanguinarina, berberina, chelerytrina)
● flavonoide
● acizi organici
● saponine
● uleiuri volatile
Aceşti alcaloizi oferă plantei proprietăţile farmacologice importante, dar explica şi potenţialul său toxic, când este utilizată în mod necorespunzător (vezi contraindicaţii).
Are următoarele proprietăţi:
● diuretice
● purgative
● sedative
● antispastice
● coleretice
● colagoge
● hepatoprotectoare
● analgezice
● antiinflamatoare
● antimicrobiene
● keratolitice (antinegi)
Utilizare traditionala
Balonare
Bătături
Calozitati
Colecistita
Colici (colică infantilă)
Detoxifiere hepatică și generală
Dischinezie Biliară
Dispepsie
Ficat gras (steatoză hepatică) – adjuvant
Inflamații cutanate minore
Insomnie
Insuficiență hepatică
Negi
Nervozitate
Papiloame
Răni cutanate
Răni superficiale
Spasme gastrointestinale
Staza biliară
Tulburări digestive
Habitat
America de Nord
Asia
Europa
Grădină (sălbatic)
Margini de drumuri
Pădure
Soluri bogate în nutrienţi
Terenuri necultivate
Zona Umbrita
Zona semiumbrită
Zone umede
Rostopasca este o plantă foarte adaptabilă şi creşte spontan în multe regiuni ale lumii. Este frecvent întâlnită în Europa, Asia temperată şi America de Nord (naturalizată). În România creşte în: grădini, marginea drumurilor, păduri rare, terenuri necultivate, lângă garduri şi ziduri. Preferă solurile bogate în nutrienţi, locuri umbroase sau semiumbroase şi zone cu umiditate moderată.
Recoltare
● Partea aeriană a plantei (tulpini, frunze, flori) este recolată în mai – august. Această perioadă coincide cu perioada de înflorire, când concentraţia de substanţe active este maxim.
● Se taie partea aeriană a plantei cu un cuţit sau foarfecă. Se evita smulgerea plantei cu rădăcină. Se aleg plante sănătoase, fără semne de boală.
● Uscarea se face în strat subţire, la umbră, într-un spaţiu bine aerisit.
● După uscare, planta se păstrează în pungi de hârtie sau recipiente de sticlă, ferite de lumină şi umiditate.
● Se taie partea aeriană a plantei cu un cuţit sau foarfecă. Se evita smulgerea plantei cu rădăcină. Se aleg plante sănătoase, fără semne de boală.
● Uscarea se face în strat subţire, la umbră, într-un spaţiu bine aerisit.
● După uscare, planta se păstrează în pungi de hârtie sau recipiente de sticlă, ferite de lumină şi umiditate.
Utilizare
● dischinezie biliară
● colecistita cronică
● colici biliare
● stază biliară
● digestie dificilă a grăsimilor
● ficat gras (steatoza hepatică)
● insuficienţă hepatică uşoară
● detoxifiere hepatică
● hepatită cronică (tratament adjuvant)
● spasme digestive
● balonare
● dispepsie (indigestie)
● colici intestinale
● negi (veruci)
● inflamaţii cutanate
● răni superficiale
● papiloame
● bătături
● calozităţi
● nervozitate
● insomnie
● tensiune nervoasă
● colecistita cronică
● colici biliare
● stază biliară
● digestie dificilă a grăsimilor
● ficat gras (steatoza hepatică)
● insuficienţă hepatică uşoară
● detoxifiere hepatică
● hepatită cronică (tratament adjuvant)
● spasme digestive
● balonare
● dispepsie (indigestie)
● colici intestinale
● negi (veruci)
● inflamaţii cutanate
● răni superficiale
● papiloame
● bătături
● calozităţi
● nervozitate
● insomnie
● tensiune nervoasă
Partea plantei folosita
Floarea
Frunza
Părţile aeriene
Tulpina
Contraindicatii
Deşi rostopasca are proprietăţi medicinale importante, utilizarea sa trebuie realizată cu prudenţă.
● Sarcină şi Alăptare: administrarea internă este contraindicată deoarece alcaloizii pot avea efecte toxice asupra fătului.
● Nu se recomandă administrarea internă la copii fără supraveghere medicală.
● Persoanele cu afecţiuni hepatice trebuie să evite utilizarea internă a plantei
● Administrarea pe termen lung poate provoca: greaţă, ameţeli, tulburări digestive, afectarea ficatului.
● Poate interacţiona cu medicamente hepatotoxice sau sedative.
Controversa privind utilizarea internă:
În fitoterapia modernă, utilizarea internă a rostopascăi este considerată controversată din cauza conţinutului ridicat de alcaloizi. În unele cazuri au fost raportate reacţii hepatice la administrarea extractelor concentrate ale plantei. Din acest motiv, unele ghiduri fitoterapeutice recomandă evitarea automedicaţiei şi limitarea utilizării interne la preparate standardizate şi cure de scurtă durată. Utilizarea externă este considerată în general mai sigură.
● Sarcină şi Alăptare: administrarea internă este contraindicată deoarece alcaloizii pot avea efecte toxice asupra fătului.
● Nu se recomandă administrarea internă la copii fără supraveghere medicală.
● Persoanele cu afecţiuni hepatice trebuie să evite utilizarea internă a plantei
● Administrarea pe termen lung poate provoca: greaţă, ameţeli, tulburări digestive, afectarea ficatului.
● Poate interacţiona cu medicamente hepatotoxice sau sedative.
Controversa privind utilizarea internă:
În fitoterapia modernă, utilizarea internă a rostopascăi este considerată controversată din cauza conţinutului ridicat de alcaloizi. În unele cazuri au fost raportate reacţii hepatice la administrarea extractelor concentrate ale plantei. Din acest motiv, unele ghiduri fitoterapeutice recomandă evitarea automedicaţiei şi limitarea utilizării interne la preparate standardizate şi cure de scurtă durată. Utilizarea externă este considerată în general mai sigură.
Tip plantă
Plante erbacee perene
Afecțiuni
Balonare
Bătături
Calozitati
Colecistita
Colici (colică infantilă)
Detoxifiere hepatică și generală
Dischinezie Biliară
Dispepsie
Ficat gras (steatoză hepatică) – adjuvant
Inflamații cutanate minore
Insomnie
Insuficiență hepatică
Negi
Nervozitate
Papiloame
Răni cutanate
Răni superficiale
Spasme gastrointestinale
Staza biliară
Tulburări digestive
Comunitate
Recenzii
Feedback real de la utilizatorii care au folosit aceasta planta.
Nu exista recenzii pentru aceasta planta.
Prima parere utila poate veni chiar de la tine.
Adauga o recenzie
Experienta ta ii ajuta pe ceilalti sa inteleaga mai bine cum se foloseste aceasta planta.
Trebuie sa fii autentificat pentru a lasa o recenzie.
Intra in cont si revino aici pentru a trimite feedback.