Sari la conținut
Rostopască

Rostopască

Chelidonium majus (Plante erbacee perene)
Fără recenzii încă
Descriere
Rostopasca este o plantă erabacee perenă din familia Papaveraceae, cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru proprietăţile sale terapeutice puternice. Planta este răspândită în aproape toată Europa şi Asia temperată. 

Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.

Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă. 

Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie. 

Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.
Proprietati
Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene Antispastice Colagoge Coleretice Diuretice Hepatoprotectoare Keratolitice Purgative Sedative
Din punct de vedere chimic, rostopasca este o plantă care conţine:

● alcaloizi izochinolinici (cei mai importanţi fiind: chelidonina, sanguinarina, berberina, chelerytrina)
● flavonoide
● acizi organici
● saponine
● uleiuri volatile

Aceşti alcaloizi oferă plantei proprietăţile farmacologice importante, dar explica şi potenţialul său toxic, când este utilizată în mod necorespunzător (vezi contraindicaţii).

Are următoarele proprietăţi:
● diuretice
● purgative
● sedative
● antispastice
● coleretice
● colagoge
● hepatoprotectoare
● analgezice
● antiinflamatoare
● antimicrobiene
● keratolitice (antinegi)
Utilizare traditionala
Balonare Bătături Calozitati Colecistita Colici (colică infantilă) Detoxifiere hepatică și generală Dischinezie Biliară Dispepsie Ficat gras (steatoză hepatică) – adjuvant Inflamații cutanate minore Insomnie Insuficiență hepatică Negi Nervozitate Papiloame Răni cutanate Răni superficiale Spasme gastrointestinale Staza biliară Tulburări digestive
Habitat
America de Nord Asia Europa Grădină (sălbatic) Margini de drumuri Pădure Soluri bogate în nutrienţi Terenuri necultivate Zona Umbrita Zona semiumbrită Zone umede
Rostopasca este o plantă foarte adaptabilă şi creşte spontan în multe regiuni ale lumii. Este frecvent întâlnită în Europa, Asia temperată şi America de Nord (naturalizată). În România creşte în: grădini, marginea drumurilor, păduri rare, terenuri necultivate, lângă garduri şi ziduri. Preferă solurile bogate în nutrienţi, locuri umbroase sau semiumbroase şi zone cu umiditate moderată.
Recoltare
● Partea aeriană a plantei (tulpini, frunze, flori) este recolată în mai – august. Această perioadă coincide cu perioada de înflorire, când concentraţia de substanţe active este maxim.
● Se taie partea aeriană a plantei cu un cuţit sau foarfecă. Se evita smulgerea plantei cu rădăcină. Se aleg plante sănătoase, fără semne de boală.
● Uscarea se face în strat subţire, la umbră, într-un spaţiu bine aerisit.
● După uscare, planta se păstrează în pungi de hârtie sau recipiente de sticlă, ferite de lumină şi umiditate. 


Utilizare
● dischinezie biliară
● colecistita cronică
● colici biliare
● stază biliară
● digestie dificilă a grăsimilor
● ficat gras (steatoza hepatică)
● insuficienţă hepatică uşoară
● detoxifiere hepatică
● hepatită cronică (tratament adjuvant)
● spasme digestive
● balonare
● dispepsie (indigestie)
● colici intestinale
● negi (veruci)
● inflamaţii cutanate
● răni superficiale
● papiloame
● bătături
● calozităţi 
● nervozitate
● insomnie
● tensiune nervoasă
Partea plantei folosita
Floarea Frunza Părţile aeriene Tulpina
Contraindicatii
Deşi rostopasca are proprietăţi medicinale importante, utilizarea sa trebuie realizată cu prudenţă.
● Sarcină şi Alăptare: administrarea internă este contraindicată deoarece alcaloizii pot avea efecte toxice asupra fătului.
● Nu se recomandă administrarea internă la copii fără supraveghere medicală.
● Persoanele cu afecţiuni hepatice trebuie să evite utilizarea internă a plantei
● Administrarea pe termen lung poate provoca: greaţă, ameţeli, tulburări digestive, afectarea ficatului.
● Poate interacţiona cu medicamente hepatotoxice sau sedative.

Controversa privind utilizarea internă:

În fitoterapia modernă, utilizarea internă a rostopascăi este considerată controversată din cauza conţinutului ridicat de alcaloizi. În unele cazuri au fost raportate reacţii hepatice la administrarea extractelor concentrate ale plantei. Din acest motiv, unele ghiduri fitoterapeutice recomandă evitarea automedicaţiei şi limitarea utilizării interne la preparate standardizate şi cure de scurtă durată. Utilizarea externă este considerată în general mai sigură.

Comunitate

Recenzii

Feedback real de la utilizatorii care au folosit aceasta planta.

Nu exista recenzii pentru aceasta planta.

Prima parere utila poate veni chiar de la tine.

Adauga o recenzie

Experienta ta ii ajuta pe ceilalti sa inteleaga mai bine cum se foloseste aceasta planta.

Trebuie sa fii autentificat pentru a lasa o recenzie.

Intra in cont si revino aici pentru a trimite feedback.

Autentificare