Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee perene

Gura Lupului / Dumbravnic

Melittis melissophyllum

Gura-lupului, cunoscută popular şi sub numele de dumbravnic, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae (familia mentei), apreciată în fitoterapia europeană tradiţională pentru efectele sale calmante şi digestive. Este considerată o plantă de echilibrare emoţională, potrivită persoanelor sensibile sau hiperreactive. În general atinge 30-60cm înălţime, având o tulpină dreaptă, slab ramificata. Frunzele sunt mari, moi, uşor pubescente, cu margini slab crenelate şi un parfum delicat, asemănător roiniţei (Melissa officinalis), dar mai subtil, de unde şi denumirea de “iarbă lămâioasă”. Florile sunt deosebit de ornamentale – mari, labiiforme, alb-crem sau roz-pal, adesea cu pete purpurii pe buza inferioară. Înflorirea are loc la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Plantă este considerată relativ rară în unele regiuni şi poate apărea în flora protejată local. Recoltarea responsabilă este esenţială.

Antiinflamatoare Antiseptice Antispastice +11

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Gura-leului

Antirrhinum majus

Gura-leului este o plantă erbacee perenă, cultivată frecvent ca plantă ornamentală, originară din regiunea mediteraneană. Prezintă tulpini erecte, ramificate, care pot atinge 30–100 cm înălțime. Frunzele sunt lanceolate, dispuse opus sau altern, cu margini netede și o textură ușor cerată. Florile sunt mari, bilabiate, dispuse în inflorescențe racemoase, cu o formă caracteristică ce evocă „gura” unui animal, de unde și denumirea populară. Cromatica este variată: alb, galben, roz, roșu, portocaliu, violet. Din punct de vedere botanic, planta aparține familiei Plantaginaceae (fostă Scrophulariaceae) și se remarcă prin conținutul în flavonoide, iridoide și compuși fenolici cu potențial biologic.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +4

Vezi detalii

Arbori

Gutui

Cydonia oblonga / Cydonia vulgaris

Gutuiul este un arbore fructifer din familia Rosaceae, aceeaşi familie botanică din care fac parte mărul, părul şi trandafirul. Este originar din regiunile sud-vestice ale Asiei şi din zona Caucazului, însă astăzi este cultivat pe scară largă în Europa, inclusiv în România.Arborele este de talie mică sau medie, atingând de obicei 3-6m înălţime, având o coroană relativ largă şi ramuri răsucite. Scoarţa este brun-gri, iar frunzele sunt ovale, catifelate pe partea inferioară şi de un verde intens pe partea superioară.Florile apar primăvara, de regulă în aprilie-mai, fiind mari, solitare şi de culoare alb-rozalie. Aceastea sunt urmate de fructele caracteristice – gutui, uşor de recunsoscut datorită formei rotunde sau piriforme, a culorii galben-aurii, parfumului puternic şi dulce, şi pielitei acoperite cu un puf fin.Fructele sunt tari şi astringente când sunt crude, dar devin aromate şi dulci după coacere sau preparare termică.În fitoterapie se utilizează: fructele, seminţele şi frunzele (mai rar)Seminţele sunt deosebit de valoroase deoarece conţin cantităţi mari de mucilagii, compuşi cu efect calmant şi protector asupra mucoaselor.

Antiinflamatoare Calmante Cicatrizante +2

Vezi detalii

Plante anuale

Hașmățuchi

Anthriscus cerefolium

Hasmaţuchiul, cunoscut şi sub denumirile populare de “cervil”, “pătrunjel franţuzesc” sau “cerefoliu”, este o plantă erbacee anuală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie botanică din care fac parte pătrunjelul, morcovul, mărarul şi ţelină.Originar din Europa de Sud-Est şi regiunea Caucazului, planta s-a răspândit în întreaga Europă şi ulterior în alte regiuni ale lumii, fiind cultivată atât ca plantă aromatică culinară, cât şi că plantă medicinală.Are un aspect delicat şi elegant, asemănător cu pătrunjelul, însă frunzele sunt mai fine şi mai parfumate. Are o aromă subtilă, uşor dulgeagă, cu note ce amintesc de anason şi pătrunjel, ceea ce o face foarte apreciată în gastronomie.Tulpina este subţire, cilindrică, ramificată, cu înălţimea cuprinsă între 30 – 70cm.Frunzele sunt fin divizate, penate, de culoare verde deschis, foarte aromate. Textura lor este moale şi delicată.Florile sunt mici, albe, dispuse în inflorescenţe de tip umbela, caracteristice familiei Apiaceae.Fructele sunt mici, alungite, asemănătoare unor seminţe subţiri, de culoare brună.Un risc important în timpul recoltării este confuzia cu plante toxice din aceeaşi familie, precum unele specii de cucută. Identificarea corectă este esenţială. 

Antiinflamatoare Antioxidante Calmante +5

Vezi detalii

Plantă perenă

Iarba Ciutei

Doronicum austriacum

Cunoscută în fitoterapia alpină, dar și în tradiția carpatică, Iarba Ciutei este o plantă cu puteri mari, dar care cere respect. Este renumită mai ales pentru afecțiuni osteo-articulare, iar studiile științifice internaționale i-au confirmat recent efectul antiinflamator uluitor. Este o plantă perenă falnică, ce poate atinge 60-120 cm înălțime. Are tulpini ramificate și păroase. Frunzele bazale sunt mari, în formă de inimă (cordate), iar cele de pe tulpină „îmbrățișează” axul plantei. Inflorescențele, care apar vara, sunt niște capitule mari, galben-aurii, absolut superbe, ce seamănă cu niște margarete gigantice. Are un rizom (rădăcină subterană) destul de gros și cărnos.În fitoterapie este utilizată în principal rădăcina / rizomul – unde se concentrează forța antiinflamatoare – și, mai rar, frunzele proaspete pentru cataplasme.Doronicum provine probabil din persanul sau arabul darawnaj, care desemna o plantă medicinală necunoscută, amară și rară. Austriacum indică originea ei central-europeană și alpină. Popular, i se spune „iarba ciutei” dintr-o credință străveche că ciutele (căprioarele) o căutau instinctiv pe munte pentru a o mânca și a se vindeca de răni. Englezii o numesc, ușor înfricoșător, Austrian Leopard's-bane (Otrava leopardului austriac), deoarece sucul speciilor de Doronicum era amestecat în antichitate cu carne crudă pentru a vâna felinele mari.În medicina tradițională din munții Alpi și Carpați, rădăcina era un panaceu magic purtat la gât ca amuletă pentru a alunga „vânturile reci” din oase (reumatismul). Magia bătrânilor s-a dovedit a fi știință pură: azi, analizele de laborator confirmă că planta inhibă oxidul nitric și speciile reactive de oxigen (radicalii liberi care distrug articulațiile).

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante

Vezi detalii

Arbori

Lămâie

Citrus limon

Lămâiul este un arbore fructifer veșnic verde, din familia Rutaceae, care poate ajunge la 3–6 metri înălțime. Are frunze lucioase, de culoare verde închis, și flori albe, intens parfumate. Fructele, lămâile, sunt galbene, ovale, cu coajă groasă și aromată, bogate în uleiuri esențiale. Pulpa suculentă are gust acru datorită conținutului ridicat de acid citric. Originar din Asia de Sud-Est, lămâiul este astăzi cultivat pe scară largă în regiunile mediteraneene și subtropicale. 

Alcalinizant Antibacteriene Antiseptice +7

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Lavanda

Lavandula angustifolia

Lavanda, cunoscută şi sub denumirea de levănţică sau aurul mov al câmpurilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae. Originară din zona mediteraneană, lavanda este astăzi cultivată pe scară largă în Europa, dar şi pe alte continente, fiind apreciată pentru frumuseţea şi parfumul ei, cât şi pentru proprietăţile terapeutice. Planta formează tufe compacte, de 30-80cm înălţime, cu frunze înguste, liniare si lanceolate, verzi-argintii şi flori mici, tubulare, de culoare mov-violet, dispuse în spice dense şi parfumate. Aroma să caracteristică, dulce şi florala, este inconfundabilă şi extrem de apreciată în parfumerie, gastronomie şi fitoterapie.

Antidepresive Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii

Promovat

Plante medicinale spontane

Leurdă

Allium ursinum

Leurda (Allium ursinum), cunoscută popular și ca usturoi sălbatic, este o plantă erbacee perenă din familia Alliaceae. Este apreciată pentru aroma sa puternică, asemănătoare cu cea a usturoiului obișnuit. Planta are frunze late, lanceolate, lucioase, de culoare verde intens, iar florile sale sunt albe, mici, grupate în inflorescențe umbeliforme ce apar în vârful unei tulpini drepte. Leurda formează adesea covoare dense în pădurile umede și umbroase. Denumirea se datoreaza preferintei ursilor pentru aceasta. 

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +2

Vezi detalii

Arbuști

Liliac de Vară

Buddleja davidii

Liliacul de vară, cunoscut şi sub numele de Buddleja sau arbustul fluturilor, este o plantă ornamentală perena, originară din Asia (în special China) şi aparţinând familiei Scrophulariaceae. A fost introdusă în Europa în secolul al 19-lea, unde a devenit populară datorită florilor sale spectaculoase, bogate în nectar, care atrag fluturii şi albinele. Arbustul poate atinge 2-3 metri înălţime, având ramuri arcuite, frunze lanceolate, verde-închis pe partea superioară şi argintii pe cea inferioară. Inflorescenţele sale, lungi de până la 30cm, formează ciorchini densi de flori mici, de obicei violet, roz sau albe, cu un parfum dulce, uşor amărui. Deşi este cunoscut în principal că planta decorativă, în medicină tradiţională chineză, este apreciată pentru proprietăţile sale terapeutice datorate compuşilor bioactivi prezenţi în frunze şi flori.

Antialergice Antiinflamatoare Antimicrobiene +7

Vezi detalii