Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plantă perenă

Iarba Ciutei

Doronicum austriacum

Cunoscută în fitoterapia alpină, dar și în tradiția carpatică, Iarba Ciutei este o plantă cu puteri mari, dar care cere respect. Este renumită mai ales pentru afecțiuni osteo-articulare, iar studiile științifice internaționale i-au confirmat recent efectul antiinflamator uluitor. Este o plantă perenă falnică, ce poate atinge 60-120 cm înălțime. Are tulpini ramificate și păroase. Frunzele bazale sunt mari, în formă de inimă (cordate), iar cele de pe tulpină „îmbrățișează” axul plantei. Inflorescențele, care apar vara, sunt niște capitule mari, galben-aurii, absolut superbe, ce seamănă cu niște margarete gigantice. Are un rizom (rădăcină subterană) destul de gros și cărnos.În fitoterapie este utilizată în principal rădăcina / rizomul – unde se concentrează forța antiinflamatoare – și, mai rar, frunzele proaspete pentru cataplasme.Doronicum provine probabil din persanul sau arabul darawnaj, care desemna o plantă medicinală necunoscută, amară și rară. Austriacum indică originea ei central-europeană și alpină. Popular, i se spune „iarba ciutei” dintr-o credință străveche că ciutele (căprioarele) o căutau instinctiv pe munte pentru a o mânca și a se vindeca de răni. Englezii o numesc, ușor înfricoșător, Austrian Leopard's-bane (Otrava leopardului austriac), deoarece sucul speciilor de Doronicum era amestecat în antichitate cu carne crudă pentru a vâna felinele mari.În medicina tradițională din munții Alpi și Carpați, rădăcina era un panaceu magic purtat la gât ca amuletă pentru a alunga „vânturile reci” din oase (reumatismul). Magia bătrânilor s-a dovedit a fi știință pură: azi, analizele de laborator confirmă că planta inhibă oxidul nitric și speciile reactive de oxigen (radicalii liberi care distrug articulațiile).

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Lavanda

Lavandula angustifolia

Lavanda, cunoscută şi sub denumirea de levănţică sau aurul mov al câmpurilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae. Originară din zona mediteraneană, lavanda este astăzi cultivată pe scară largă în Europa, dar şi pe alte continente, fiind apreciată pentru frumuseţea şi parfumul ei, cât şi pentru proprietăţile terapeutice. Planta formează tufe compacte, de 30-80cm înălţime, cu frunze înguste, liniare si lanceolate, verzi-argintii şi flori mici, tubulare, de culoare mov-violet, dispuse în spice dense şi parfumate. Aroma să caracteristică, dulce şi florala, este inconfundabilă şi extrem de apreciată în parfumerie, gastronomie şi fitoterapie.

Antidepresive Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii

Promovat

Plante medicinale spontane

Leurdă

Allium ursinum

Leurda (Allium ursinum), cunoscută popular și ca usturoi sălbatic, este o plantă erbacee perenă din familia Alliaceae. Este apreciată pentru aroma sa puternică, asemănătoare cu cea a usturoiului obișnuit. Planta are frunze late, lanceolate, lucioase, de culoare verde intens, iar florile sale sunt albe, mici, grupate în inflorescențe umbeliforme ce apar în vârful unei tulpini drepte. Leurda formează adesea covoare dense în pădurile umede și umbroase. Denumirea se datoreaza preferintei ursilor pentru aceasta. 

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +2

Vezi detalii

Arbuști

Liliac de Vară

Buddleja davidii

Liliacul de vară, cunoscut şi sub numele de Buddleja sau arbustul fluturilor, este o plantă ornamentală perena, originară din Asia (în special China) şi aparţinând familiei Scrophulariaceae. A fost introdusă în Europa în secolul al 19-lea, unde a devenit populară datorită florilor sale spectaculoase, bogate în nectar, care atrag fluturii şi albinele. Arbustul poate atinge 2-3 metri înălţime, având ramuri arcuite, frunze lanceolate, verde-închis pe partea superioară şi argintii pe cea inferioară. Inflorescenţele sale, lungi de până la 30cm, formează ciorchini densi de flori mici, de obicei violet, roz sau albe, cu un parfum dulce, uşor amărui. Deşi este cunoscut în principal că planta decorativă, în medicină tradiţională chineză, este apreciată pentru proprietăţile sale terapeutice datorate compuşilor bioactivi prezenţi în frunze şi flori.

Antialergice Antiinflamatoare Antimicrobiene +7

Vezi detalii

Plante anuale

Limba-Mielului

Borago officinalis

Limba-mielului, cunoscută şi sub denumirile populare de “iarbă curajului” sau “borage” în literatura anglo-saxonă, este o plantă anuală din familia Boraginaceae, apreciată de secole atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru valoarea sa culinară. Originară din regiunea mediteraneană, s-a răspândit rapid în Europa şi în alte zone temperate ale globului, unde este cultivată sau creşte spontan.Planta poate atinge 30-80cm înălţime, având o tulpină erectă, ramificată, acoperită cu peri rigizi, care îi conferă un aspect uşor aspru la atingere. Frunzele sunt mari, ovale până la lanceolate, cu margini uşor ondulate şi o textură păroasă. Numele popular provine tocmai de la forma şi textura frunzelor, care amintesc de limba unui miel.Florile sunt elementul ce mai uşor de recunoscut: în formă de stea, de un albastru intens, uneori roz la începutul dezvoltării, devenind albastre pe măsură ce se maturizează. Acestea sunt bogate în nectar şi reprezintă o sursă importantă de hrană pentru polenizatori, în special pentru albine.

Adaptogene Antiinflamatoare Calmante +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Lipicioasă

Galium aparine

Lipicioasa, numită popular și “aglică”, “turtea vacii” sau “iarba lipicioasă”, este o plantă erbacee anuală din familia Rubiaceae. Se recunoaște ușor datorită perișorilor mici, agățători, care o fac să se prindă de haine, piele și blana animalelor, exact ca un mic magnet vegetal. Tulpina sa este subțire, patrulateră, poate atinge 1–1,5 metri lungime, și se încolăcește peste alte plante. Frunzele sunt dispuse în verticile de câte 6–8, înguste, iar florile sunt mici, albe, aproape insesizabile, apărând în mai–iunie. Fructele sunt mici și globuloase, tot lipicioase. Deși trece adesea neobservată, lipicioasa este una dintre cele mai valoroase plante depurative și limfatice europene.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antispastice +8

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee perene

Măcriș

Rumex acetosa

Măcrișul (Rumex acetosa), cunoscut și sub denumirea populară de măcriș de câmp sau dragavei, este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ce poate ajunge până la 50-100 cm înălțime. Planta are o tulpină erectă și ramificată, iar frunzele sale sunt mari, lanceolate, ușor săgețate la bază, de culoare verde intens și cu gust acrișor caracteristic datorat conținutului bogat în acid oxalic. Florile sunt mici, verzui sau roșiatice, grupate în inflorescențe lungi și subțiri. Este o planta perena, cu radacina groasa, dura si carnoasa. 

Antiinflamatoare Antioxidante Diuretice +3

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Măcrişul Iepurelui

Oxalis acetosella

Măcrișul iepurelui este o plantă erbacee perenă, de talie mică, aparținând familiei Oxalidaceae. Ajunge la o înălţime de 10-15cm, având o tulpină subterană rizomatoasă. Este cunoscută pentru frunzele sale trifoliate, asemănătoare celor de trifoi, care se închid ușor în timpul nopții sau pe vreme ploioasă. Florile sunt delicate, albe, adesea străbătute de vinișoare violet-pal, cu 5 petale sudate împreună la bază, înflorind în perioada aprilie şi iunie. Fructul este o mică capsulă care eliberează semințele printr-un mecanism de auto-propulsie. Planta are un gust acrișor plăcut, asemănător cu cel al măcrișului comun, datorită acidului oxalic, de unde și denumirea sa științifică. În tradiția populară era considerată o „plantă a curățeniei interioare”, folosită pentru purificarea sângelui, răcorirea organismului și tratarea febrelor sau afecțiunilor hepatice. Însă, în fitoterapia modernă, nu mai este recomandată pentru uz intern, datorită cantităţii foarte ridicate de acid oxalic, care este un potenţial iritant renal (deşi are proprietăţi astringente)

Antiinflamatoare Antipiretice Antiseptice +5

Vezi detalii

Plante anuale

Mărar

Antheum graveolens

Mărarul este o plantă anuală aromatică din familia Apiaceae, cunoscută atât ca aliment, cât și ca remediu terapeutic. Poate ajunge la 30–120 cm înălțime, are tulpina subțire și erectă, frunze filiforme, de un verde-albăstrui, și inflorescențe umbelate, formate din numeroase flori mici, galbene. Fructele (numite popular semințe) sunt cele mai valoroase în fitoterapie datorită concentrației ridicate de uleiuri volatile. Întreaga plantă este parfumată, cu o aromă specifică, proaspătă și intensă, datorată compușilor aromatici prezenți, mai ales în semințe.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antiseptice +5

Vezi detalii