Plante pentru inflamații ale cavității bucale și gingivite

Arbuști

Aloe

Aloe Arborescens

Aloe arborescens este o plantă suculentă perenă, din familia Liliaceae, înrudită cu binecunoscuta Aloe vera, cu un continut mai mare de polizaharide, de antioxidanti si prezenta unor compusi imunomodulatori specifici. Se prezintă sub formă de arbust suculent, cu tulpini ramificate și frunze alungite, cărnoase, dispuse în rozetă. Frunzele sunt groase, verzi-albăstrui, acoperite cu un strat ceros protector și marcate de dinți mici albi pe margine. Planta poate atinge 1–3 metri în înălțime. Înflorește cu inflorescențe verticale spectaculoase, roșii-portocalii, bogate în nectar, atrăgând polenizatori. Gelul din interiorul frunzei este translucid, vâscos și răcoritor, în timp ce stratul exterior (latexul galben) conține antrachinone cu efect laxativ. Este apreciată atât în fitoterapie, cât și în medicina tradițională africană, datorită compoziției sale extrem de bogate în produse biologic active.Deşi Aloe Arborescens este folosită tradiţional în preparate cu administrare internă (cum este renumita rețetă imunomodulatoare a călugărului Romano Zago), extragerea completă a latexului (seva galbenă de sub coajă), care conţine aloină şi alţi compuşi cu efect laxativ, necesită atenție și o tehnică riguroasă de procesare. Prezenţa acestui latex în cantități mari poate provoca crampe abdominale, diaree şi dezechilibre electrolitice. Din acest motiv, dacă alegi să prepari acasă remedii pentru uz intern pe bază de gel, este obligatoriu să drenezi aloina: frunza proaspăt tăiată se secționează la bază și se lasă la scurs, în poziție verticală, într-un vas cu apă timp de 30 de minute. Ulterior, se spală bine și se filetează pentru a extrage exclusiv gelul translucid. În cazul remediilor ancestrale care utilizează frunza cu tot cu coajă, curele trebuie să fie de scurtă durată, respectând strict dozajul, și sunt total contraindicate femeilor însărcinate, copiilor și persoanelor cu afecțiuni inflamatorii intestinale (boala Crohn, colon iritabil).

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +12

Vezi detalii

Plantă bienală

Brusture

Arctium lappa

Brusturele mare este o plantă bienală din familia Asteraceae, cunoscută pentru cele două cicluri de viață: primul an produce o rozetă de frunze mari și o rădăcină tuberizată, al doilea an ridică o tulpină înaltă cu flori purpurii și căpșune (bășici) învelite în bractee lipicioase. Rădăcina este groasă, fibroasă, albicioasă la secțiune și este partea cel mai frecvent utilizată în fitoterapie. Frunzele sunt mari, ovale până la rotunjite; florile apar vara — iulie-august — în capitate tipice familiei. Este recunoscut ușor în natură prin frunzele mari (până la 40 cm) și „măciucile” florale care se prind de textile/ blană.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antimicrobiene +9

Vezi detalii

Arbori

Castan Comestibil

Castanea sativa

Castanul comestibil este un arbore foios de talie mare din familia Fageceae, apreciat atât pentru fructele sale nutritive, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale diferitelor părţi ale plantei. Este originar din regiunile sudice ale Europei şi din Asia Mică, fiind cultivat şi naturalizat în numeroase zone cu climat temperat.Arborele poate atinge înălţimi de 20-35 de metri, având un trunchi gros, cu scoarţa bun-cenuşie, care devine adânc crăpată odată cu înaintarea în vârstă. Coroana este largă şi bogată, oferind o umbră densă.Frunzele sunt simple, lanceolate şi alungite, cu margini zimţate şi lungimi între 10 şi 25 cm. Acestea au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă pe partea inferioară.Florile apar în perioada verii, de obicei în lunile iunie-iulie, fiind dispuse în inflorescenţe cilindrice lungi, denumite amenţi. Plantă este monoică, având flori masculine şi feminine separate, dar pe acelaşi arbore.Fructul este o nucă comestibilă, cunoscută sub numele de castană. Acesta este învelit într-o cupolă spinoasă (numită popular “gheară” sau “bursă”), care conţine de obicei 1-3 seminţe. Fructele sunt bogate în amidon, vitamine şi minerale, fiind considerat un aliment energetic valoros.Din punct de vedere fitoterapeuic, se utilizează în special:● frunzele● scoarţa● fructele (castanele)

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +5

Vezi detalii

Plantă bienală

Chimen

Carum carvi

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie din care fac parte feniculul, anasonul şi mărarul. Planta este cunoscută şi folosită de mii de ani atât că plantă aromatică în gastronomie, cât şi ca remediu medicinal pentru afecţiuni digestive.În primul an de vegetaţie, planta formează o rozetă bazală de frunze şi dezvoltă sistemul radicular. În al doilea an apare tulpina florală care poate creşte până la 30-80cm înălţime. Tulpina este subţire, erectă şi ramificată în partea superioară.Frunzele sunt fin divizate, penat-sectate, asemantoare cu cele de morcov sau fenicul. Apsectul lor delicat conferă plantei o structură aerată.Florile sunt mici, albe sau uşor rozalii, dispuse în inflorescenţe de tip umbela compusă, caracteristica familiei Apiaceae.Fructele, cunoscute popular ca şi seminţe de chimen, sunt în realitate diachene (fructe uscate), alungite, de culoare brună, cu nervuri longitudinale evidente. Au un miros aromat intens şi un gust cald, uşor picant.Partea utilizată medicinal este în principal fructul.

Antimicrobiene Antioxidante Antispastice +4

Vezi detalii

Plante erbacee

Crețișoară

Alchemilla vulgaris

Crețișoara este o plantă erbacee perenă din familia Rosaceae, cunoscută în fitoterapie drept una dintre cele mai valoroase plante pentru sănătatea sistemului reproducător feminin. Este o plantă discretă, dar rafinată, cu frunze rotunjite, palmato-lobate, acoperite cu peri fini ce colectează picături de rouă — fenomen care i-a inspirat numele botanic Alchemilla, plantele fiind folosite de alchimiști în Evul Mediu în ritualuri de purificare. Tulpinile sunt subțiri, de 30–50 cm, iar florile, mici și galben-verzui, apar în ciorchini discreți în lunile de vară. Frunzele în formă de evantai prezintă o dungă fină de ceară care face ca picăturile de apă să stea perfect sferice pe suprafață — un aspect ce a legat simbolic planta de puritate și regenerare.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antispastice +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Echinaceea

Echinacea purpurea

Echinaceea este o plantă erbacee perenă, originară din America de Nord, unde era folosită de triburi indigene pentru vindecarea rănilor şi infecţiilor. Face parte din familia Asteraceae şi este astăzi cultivată pe scară largă în întreaga lume pentru proprietăţile sale imunostimulatoare. Planta are o tuplina erecta, puternică, ce poate atinge 60-120cm, frunze lanceolate sau ovale, verzi-intens şi flori mari, în formă de con, cu petale roz-purpurii sau albe, dispuse radial. Conul central este spinos şi brun-portocaliu, asemănător unui arici, de unde şi numele (echinos=arici, în greacă)

Antibacteriene Antiinflamatoare Antioxidante +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Gura-leului

Antirrhinum majus

Gura-leului este o plantă erbacee perenă, cultivată frecvent ca plantă ornamentală, originară din regiunea mediteraneană. Prezintă tulpini erecte, ramificate, care pot atinge 30–100 cm înălțime. Frunzele sunt lanceolate, dispuse opus sau altern, cu margini netede și o textură ușor cerată. Florile sunt mari, bilabiate, dispuse în inflorescențe racemoase, cu o formă caracteristică ce evocă „gura” unui animal, de unde și denumirea populară. Cromatica este variată: alb, galben, roz, roșu, portocaliu, violet. Din punct de vedere botanic, planta aparține familiei Plantaginaceae (fostă Scrophulariaceae) și se remarcă prin conținutul în flavonoide, iridoide și compuși fenolici cu potențial biologic.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +4

Vezi detalii

Arbori

Gutui

Cydonia oblonga / Cydonia vulgaris

Gutuiul este un arbore fructifer din familia Rosaceae, aceeaşi familie botanică din care fac parte mărul, părul şi trandafirul. Este originar din regiunile sud-vestice ale Asiei şi din zona Caucazului, însă astăzi este cultivat pe scară largă în Europa, inclusiv în România.Arborele este de talie mică sau medie, atingând de obicei 3-6m înălţime, având o coroană relativ largă şi ramuri răsucite. Scoarţa este brun-gri, iar frunzele sunt ovale, catifelate pe partea inferioară şi de un verde intens pe partea superioară.Florile apar primăvara, de regulă în aprilie-mai, fiind mari, solitare şi de culoare alb-rozalie. Aceastea sunt urmate de fructele caracteristice – gutui, uşor de recunsoscut datorită formei rotunde sau piriforme, a culorii galben-aurii, parfumului puternic şi dulce, şi pielitei acoperite cu un puf fin.Fructele sunt tari şi astringente când sunt crude, dar devin aromate şi dulci după coacere sau preparare termică.În fitoterapie se utilizează: fructele, seminţele şi frunzele (mai rar)Seminţele sunt deosebit de valoroase deoarece conţin cantităţi mari de mucilagii, compuşi cu efect calmant şi protector asupra mucoaselor.

Antiinflamatoare Calmante Cicatrizante +2

Vezi detalii

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Vezi detalii