Sari la conținut

Plante pentru dispepsie

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

29 plante gasite · pagina 1 din 4

Plantă bienală

Angelică

Angelica archangelica

Angelica este o plantă bienală impunătoare, cu o prezență aproape regală. Poate atinge 1,5–2,5 metri înălțime, având tulpini groase, verzi-lucioase, și frunze mari, tripenate, cu margini ușor dințate. Inflorescențele sale sunt globulare, alcătuite din umbrele cu mici flori galben-verzui, care apar vara. Rădăcina este groasă, aromată, cu o culoare bej-maronie, și este partea medicinală principală, alături de semințe. Întreaga plantă emană un parfum cald, balsamic, ușor picant — un indiciu al conținutului bogat în uleiuri esențiale. Traditional, era considerată o plantă magică, oferită omenilor de Arhanghelul Rafael pentru protecție psiho-emoțională, curățări energetice, stimularea vitalității și clarității, și vindecare.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +10

Plante erbacee perene

Anghinare

Cynara scolymus

Anghinarea este o plantă perenă din familia Asteraceae, cultivată atât că legumă, cât şi plantă medicinală valoaroasa pentru sistemul hepatobiliar.Are o rădăcină pivotantă, profundă şi bine dezvoltată. Tulpina este erectă, robustă, şi atinge 1-1.5 metri înălţime. Frunzele sunt mari, penat-sectate, verde-cenuşii pe faţa superioară, albicioase şi pubescente pe faţa interioară, cu un gust amar. Inflorescenţa este un capitul mare, cărnos (partea comestibilă), cu bractee groase; florile sunt tubuloase, violet-albastrui. Durata de viaţă a plantei este de 3-4 ani, în cultură.În scop medicinal se folosesc în principal frunzele, bogate în principii amare şi compuşi fenolici.

Antioxidante Colagoge Coleretice +4

Arbuști

Arborele de căpșuni

Arbutus unedo

Arborele de căpșuni este un arbust sau arbore mic, veșnic verde, aparținând familiei Ericaceae, aceeași familie botanică din care fac parte afinul, merișorul și rododendronul. Planta este originară din regiunea mediteraneană și din zonele vestice ale Europei și este apreciată atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru fructele decorative și comestibile.Arborele poate atinge o înălțime de 3–10 metri, dezvoltând o coroană densă și ramuri robuste. Scoarța este de culoare brun-roșiatică și prezintă exfolieri caracteristice.Frunzele sunt persistente, coriacee, lucioase, de culoare verde închis pe partea superioară și mai deschise pe partea inferioară. Ele au formă eliptică sau lanceolată și margini fin zimțate, asemănătoare frunzelor de dafin.Florile sunt mici, campanulate (în formă de clopoțel), de culoare albă sau alb-rozalie și apar în inflorescențe pendente. Ele sunt foarte asemănătoare cu florile afinului.Un aspect particular al acestei specii este faptul că fructele și florile pot fi prezente simultan pe aceeași plantă, deoarece fructele au nevoie de aproximativ un an pentru a se maturiza.Fructele sunt bace globuloase, cu diametrul de 1–2 cm, acoperite de mici excrescențe granulare. La maturitate, acestea capătă o culoare roșu intens sau portocaliu-roșiatic, fiind asemănătoare unor căpșuni mici, fapt care a dat și numele popular al plantei.Pulpa fructelor este moale, ușor granulată, cu un gust dulce-acrișor.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +3

Plante erbacee

Armurariu

Silybum marianum

Armuariul, cunoscut şi sub numele popular de ciulinul laptelui sau ciulinul Mariei, este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae. Originar din regiunile mediteraneene, este astăzi răspândit în toată Europa, Asia şi America de Nord, fiind cultivat special pentru seminţele sale cu proprietăţi hepatoprotectoare. Planta atinge între 1-2 metrii înălţime, având tulpini robuste, ramificate, frunze mari şi lucioase de un verde intens, cu nervuri albe caracteristice, prevăzute cu spini pe margini. Florile sunt mari, globuloase, de culoare purpurie sau violet, înconjurate de bractei spinoase. Partea cea mai valoroasă este fructul (anchenele, denumite în mod uzual seminţe de armurariu), bogat în substanţe active cu efect protector asupra ficatului.Armurariu este cosiderat cel mai important hepatoprotector natural, utilizat în medicină tradiţională şi fitoterapia modernă. 

Antiinflamatoare Antioxidante Carminative +4

Arbuști

Capere

Capparis spinosa

Caperele sunt mugurii florali ai unui arbust peren, spinos, din familia Capparaceae, adaptat excelent la condiţii aride şi soluri pietroase, care poate ajunge până la o înălţime de 3 metrii. Tulpina sa este lemnoasă la bază, foarte ramificată şi uneori cu spini la noduli. Frunzele sunt alterne, rotunjite, cărnoase, de culoare verde intens. Florile sunt mari, albe sau alb-rozalii, cu numeroase stamine violacee foarte vizibile. Fructul este o bacă alungită, cărnoasă, ce conţine numeroase seminţe. Mugurii florali nedeschişi sunt recoltaţi şi conservaţi (de regulă în saramură sau oţet), reprezentând produsul culinar cunoscut sub numele de “capere”.

Antiinflamatoare Antioxidante Coleretice +5

Plante erbacee perene

Cătușnică / Iarba-mâței

Nepeta cataria

Cătuşnica, sau iarba-mâței, face parte din familia Lamiaceae. Este o plantă erbacee perenă, aromatică, cunoscută mai ales pentru efectul său asupra pisicilor, dar cu tradiţie solidă şi în fitoterapia umană.Are o tulpină erectă, ramificata, păroasă, şi atinge 50-100cm înălţime. Frunzele sunt opuse, cordiform-ovate, dinţatei moi, acoperite de peri fini, de culoare verde-gri. Florile sunt mici, albicioase sau violacee, dispuse în verticile. Mirosul este aromatic, uşor mentolat-citric, datorită uleiului volatil.Partea aeriană înflorită este cea utilizată medicinal.

Antipiretice Antispastice Carminative +5

Plantă bienală

Chimen

Carum carvi

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie din care fac parte feniculul, anasonul şi mărarul. Planta este cunoscută şi folosită de mii de ani atât că plantă aromatică în gastronomie, cât şi ca remediu medicinal pentru afecţiuni digestive.În primul an de vegetaţie, planta formează o rozetă bazală de frunze şi dezvoltă sistemul radicular. În al doilea an apare tulpina florală care poate creşte până la 30-80cm înălţime. Tulpina este subţire, erectă şi ramificată în partea superioară.Frunzele sunt fin divizate, penat-sectate, asemantoare cu cele de morcov sau fenicul. Apsectul lor delicat conferă plantei o structură aerată.Florile sunt mici, albe sau uşor rozalii, dispuse în inflorescenţe de tip umbela compusă, caracteristica familiei Apiaceae.Fructele, cunoscute popular ca şi seminţe de chimen, sunt în realitate diachene (fructe uscate), alungite, de culoare brună, cu nervuri longitudinale evidente. Au un miros aromat intens şi un gust cald, uşor picant.Partea utilizată medicinal este în principal fructul.

Antimicrobiene Antioxidante Antispastice +4

Plante erbacee perene

Cicoare

Cichorium intybus

Cicoarea este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, larg răspândită în flora spontană din Europa, Asia şi America de Nord. Este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale şi alimentare, utilizată de secole atât în fitoterapie, cât şi ca substitut de cafea.Planta are un aspect robust şi rustic, fiind uşor de recunoscut datorită florilor sale albastru intens, care se deschid dimineaţa şi se închid spre după-amiaza.Tulpina este erectă, rigidă, ramificată în partea superioară şi poate ajunge la 30-120 cm înălţime.Frunzele bazale sunt mari, lanceolate, asemănătoare cu cele de păpădie, pe când cele superioare sunt mai mici şi sesile.Florile sunt de culoare albastru-azuriu, rareori albe sau roz, dispuse în capitule.Rădăcina este pivotantă, groasă, brună la exterior şi albicioasă în interior.Planta conţine un suc lăptos (latex), caracteristic familiei.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +8

Plantă perenă

Ciurul-zânelor

Carlina acaulis

Ciurul-zânelor este o plantă perenă din familia Astraceae, recunoscută prin capitulul mare, argintiu-lucios, dispus aproape la nivelul solului. Termenul “acaulis” înseamnă că nu are o tulpină evidentă. Este o specie montană cu valoare etnobotanică şi utilizări tradiţionale digestive şi antimicrobiene.Rădăcina este pivotanta, groasă, brună – partea medicinală principală. Frunzele sunt tari, dispuse în rozetă bazală, adânc penat-sectate, cu lobi spinoşi. Florile sunt tubulare, dispuse într-un capitul mare şi argintiu (5-12 cm).  Înfloreşte în perioada iulie – septembrie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Carminative +3