Plante pentru bronșită

Plante erbacee perene

Fenicul

Foeniculum vulgare

Feniculul este o plantă erbacee perenă, foarte înaltă (poate ajunge la 2-2.5 metri), cu un aspect impunător și elegant. Tulpina este groasă, striată și goală pe dinăuntru, iar frunzele sunt extrem de fine, despicate ca niște ațe verzi (asemănătoare cu cele de mărar, dar mult mai viguroase). Florile sunt mici, de un galben-auriu, grupate în umbrele mari. Fructele (cunoscute popular drept semințe) sunt mici, striate, de un verde-gălbui-cenușiu. Toată planta emană un parfum cald, dulceag, ușor mentolat-anasonat.Partea utilizată fitoterapeutic sunt fructele/semințele. Secundar se folosesc frunzele proaspete și, uneori, rădăcina.Foeniculum este un diminutiv al cuvântului latin foenum, care înseamnă „fân”, o trimitere la mirosul său dulce și aromat care amintește de fânețele uscate la soare. Vulgare înseamnă „comun” sau „obișnuit”.În Roma Antică, gladiatorii amestecau fenicul în mâncare pentru a prinde curaj și forță. Pliniu cel Bătrân nota că șerpii, după ce năpârlesc, se freacă de tulpina de fenicul pentru a-și limpezi vederea – de aici a pornit utilizarea sa tradițională pentru afecțiunile ochilor. În folclorul european, era considerată o plantă de protecție: se atârnau mănunchiuri la uși de Sânziene pentru a alunga spiritele rele. Puritanii englezi duceau la biserică săculeți cu semințe de fenicul pe care le mestecau în timpul slujbelor lungi pentru a-și potoli foamea și a opri chiorăitul stomacului.

Antibacteriene Antimicrobiene Antiseptice +6

Vezi detalii

Arbori

Gutui

Cydonia oblonga / Cydonia vulgaris

Gutuiul este un arbore fructifer din familia Rosaceae, aceeaşi familie botanică din care fac parte mărul, părul şi trandafirul. Este originar din regiunile sud-vestice ale Asiei şi din zona Caucazului, însă astăzi este cultivat pe scară largă în Europa, inclusiv în România.Arborele este de talie mică sau medie, atingând de obicei 3-6m înălţime, având o coroană relativ largă şi ramuri răsucite. Scoarţa este brun-gri, iar frunzele sunt ovale, catifelate pe partea inferioară şi de un verde intens pe partea superioară.Florile apar primăvara, de regulă în aprilie-mai, fiind mari, solitare şi de culoare alb-rozalie. Aceastea sunt urmate de fructele caracteristice – gutui, uşor de recunsoscut datorită formei rotunde sau piriforme, a culorii galben-aurii, parfumului puternic şi dulce, şi pielitei acoperite cu un puf fin.Fructele sunt tari şi astringente când sunt crude, dar devin aromate şi dulci după coacere sau preparare termică.În fitoterapie se utilizează: fructele, seminţele şi frunzele (mai rar)Seminţele sunt deosebit de valoroase deoarece conţin cantităţi mari de mucilagii, compuşi cu efect calmant şi protector asupra mucoaselor.

Antiinflamatoare Calmante Cicatrizante +2

Vezi detalii

Plante anuale

Limba-Mielului

Borago officinalis

Limba-mielului, cunoscută şi sub denumirile populare de “iarbă curajului” sau “borage” în literatura anglo-saxonă, este o plantă anuală din familia Boraginaceae, apreciată de secole atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru valoarea sa culinară. Originară din regiunea mediteraneană, s-a răspândit rapid în Europa şi în alte zone temperate ale globului, unde este cultivată sau creşte spontan.Planta poate atinge 30-80cm înălţime, având o tulpină erectă, ramificată, acoperită cu peri rigizi, care îi conferă un aspect uşor aspru la atingere. Frunzele sunt mari, ovale până la lanceolate, cu margini uşor ondulate şi o textură păroasă. Numele popular provine tocmai de la forma şi textura frunzelor, care amintesc de limba unui miel.Florile sunt elementul ce mai uşor de recunoscut: în formă de stea, de un albastru intens, uneori roz la începutul dezvoltării, devenind albastre pe măsură ce se maturizează. Acestea sunt bogate în nectar şi reprezintă o sursă importantă de hrană pentru polenizatori, în special pentru albine.

Adaptogene Antiinflamatoare Calmante +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Morcov

Daucus carota subsp. sativus

Morcovul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), cultivată în principal pentru rădăcina să tuberizată, alungită, de culoare portocalie intensă datorită conținutului ridicat de betacaroten. Tulpina este erectă, ramificată, şi ajunge la 30-120cm înălţime (în al doilea an). Frunzele sunt verzi, penate, cu aspect fin divizat. Florile subt albe, dispuse în umbrele compuse. Uneori floarea centrală este violacee (caracteristic pentru morcovul sălbatic). Fructele sunt diachene cu peri rigizi.Morcovul sălbatic poate fi confundat cu specii toxice (ex. Cucuta – conium maculatum). Identificarea corectă este esenţială. Rădăcina, seminţele (în special la forma sălbatică) şi rareori patea aeriană, sunt utilizate medicinal.Este una dintre cele mai consumate legume din lume, atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal datorită conținutului de vitamine, minerale și antioxidanți. 

Antianemice Antimicrobiene Antioxidante +15

Vezi detalii

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Nalba Mare

Althaea officinalis

Nalba mare este o plantă erbacee perenă din familia Malvaceae, cunoscută pentru conținutul său ridicat de mucilagii, care îi conferă proprietăți emoliente și protectoare deosebite. Poate atinge 1–1,5 metri înălțime, având tulpini erecte, acoperite cu peri fini și moi. Frunzele sunt catifelate, în formă de inimă sau eliptice, iar florile, delicate și deschise la culoare (alb, roz pal), apar din iulie până la începutul toamnei. Rădăcina este groasă, alb-gălbuie, cărnoasă — partea cea mai valoroasă în fitoterapie, deși frunzele și florile sunt și ele folosite.

Antiinflamatoare Calmante Decongestionante +5

Vezi detalii

Plante anuale

Negrilică

Nigella sativa

Negrilica, cunoscută şi sub denumirile populare de chimen negru, black seed sau „semințele binecuvântării”, provine din Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Planta face parte din familia Ranunculaceae și atinge 20–40 cm înălțime, având frunze fine și flori delicate, albastre sau albe. Semințele, de culoare neagră intensă și cu formă triunghiulară, au fost utilizate de peste 2000 de ani în medicina tradițională egipteană, greacă și islamică. În textele sacre islamice, profetul Mahomed o numea „remediul pentru toate bolile, cu excepția morții”. Aromă este ușor amară, picantă și aromată, fiind folosite atât ca medicament, cât și ca și condiment.

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +5

Vezi detalii

Ferigă

Părul lui Venus

Adiantum capillus-veneris

Părul lui Venus este o ferigă delicată din familia Pteridaceae, apreciatata atât ornamental cât şi medicinal, încă din antichitate. Numele său provine din latinescul “capillus Veneris” (care se traduce – “părul zeiţei Venus”), refeire la aspectul fin şi mătăsos al frunzelor şi la peţiolul (parte a frunzei care susţine limbul şi care se prinde de tulpină) subţire, negru, asemănător firului de păr.Are un rizom scurt, târâtor. Frunzele au 15-40 cm lungime, divizate în numeroase segmente mici, semicirculare, de culoare verde-deschis. Sporangii (organ în formă de săculeţ în care se dezvoltă sporii) sunt situaţi pe marginea segmentelor.

Antiinflamatoare Depurative Diuretice +3

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Poroinic / Orhidee masculină

Dactylorhiza maculata / Orchis maculata

Poroinicul, cunoscut şi sub numele de orhidee masculină, este o plantă erbacee perenă din familia Orchidaceae, răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Este una dintre orhideele spontane ale florei europene şi este apreciată atât pentru frumuseţea sa, cât şi pentru utilizările tradiţionale în medicină populară.Plantă este cunoscută în fitoterapie mai ales datorită tuberculilor săi subterani, care sunt bogaţi în mucilagii şi polizaharide nutritive. Din aceşti tuberculi se obţine o pulbere cunoscută sub numele de salep, utilizată tradiţional că aliment fortifiant şi remediu pentru afecţiuni digestive şi respiratorii.În multe regiuni ale Europei, inclusiv în România, speciile de Dactylorhiza sunt protejate, deoarece populaţiile naturale sunt în declin.Planta atinge o înălţime de 20-60cm.Tulpina este erectă, simplă, neramificată.Frunzele sunt lanceolate, adesea acoperite cu pete violet sau purpurii, şi sunt dispuse altern pe tulpină.Florile sunt mici, grupate în inflorescenţe dense, de culoare roz, violet sau purpuriu, şi având o formă caracteristică orhideelor.Tuberculii sunt alcătuiţi din 2 formaţiuni cărnoase, subterane, bogate în mucilagii.

Antiinflamatoare Emoliente Tonice

Vezi detalii