Plante pentru infecții urinare

Plante căţărătoare perene

Caprifoi (Mâna Maicii Domnului)

Lonicera caprifolium

Caprifoiul, cunoscut şi sub denumirele populare de “mână Maicii Domnului” sau “caprifoi parfumat”, este o plantă căţărătoare perenă din familia Caprifoliaceae, apreciată pentru florile sale parfumate şi utilizată tradiţional în fitoterapia europeană.Frunzele sunt opuse, ovale, netede, cele superioade sunt concrescute la bază, formând un disc caracteristic. Florile sunt tubuloase, albe-galbui sau rozalii, foarte parfumate, dispuse în ventricile terminale. Fructele sunt bace roşii-portocalii, toxice în stare crudă.Înfloreşte din mai până în iulie.În scop medicinal se utilizează în principal florile.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antioxidante +6

Vezi detalii

Plantă bienală

Chimen

Carum carvi

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie din care fac parte feniculul, anasonul şi mărarul. Planta este cunoscută şi folosită de mii de ani atât că plantă aromatică în gastronomie, cât şi ca remediu medicinal pentru afecţiuni digestive.În primul an de vegetaţie, planta formează o rozetă bazală de frunze şi dezvoltă sistemul radicular. În al doilea an apare tulpina florală care poate creşte până la 30-80cm înălţime. Tulpina este subţire, erectă şi ramificată în partea superioară.Frunzele sunt fin divizate, penat-sectate, asemantoare cu cele de morcov sau fenicul. Apsectul lor delicat conferă plantei o structură aerată.Florile sunt mici, albe sau uşor rozalii, dispuse în inflorescenţe de tip umbela compusă, caracteristica familiei Apiaceae.Fructele, cunoscute popular ca şi seminţe de chimen, sunt în realitate diachene (fructe uscate), alungite, de culoare brună, cu nervuri longitudinale evidente. Au un miros aromat intens şi un gust cald, uşor picant.Partea utilizată medicinal este în principal fructul.

Antimicrobiene Antioxidante Antispastice +4

Vezi detalii

Arbori

Cireș

Prunus avium

Cireşul este un arbore fructifer din familia Rosaceae, originar din Europa şi Asia de Vest, cunoscut atât pentru fructele sale delicioase, cât şi pentru utilizările sale medicinale tradiţionale. Este una dintre cele mai vechi specii cultivate, având o istorie de peste 2.000 de ani în alimentaţie şi fitoterapie.Arborele poate atinge înălţimi de 10-20 metri, având o coroană largă, aerisită şi elegantă.Trunchiul este drept, cu scoarţa netedă, brun-rosiatică, care se exfoliază în benzi orizontale.Frunzele sunt ovale, cu margini zimţate, lucioase, de culoare verde intens.Florile sunt albe, grupate în buchete (umbeliforme) şi apar primăvara devreme (aprilie-mai)Fructele (cireşele) sunt drupe sferice, de culoare roşu deschis până la roşu închis sau negru, cu un guţ dulce sau uşor acidulat, şi un sâmbure tare, ce conţine o sămânţă bogată în compuşi bioactivi.În fitoterapie se folosesc în special: fructele, codiţele (pedunculii fructelor) şi uneori frunzele şi scoarţa.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Vezi detalii

Plante erbacee

Crețișoară

Alchemilla vulgaris

Crețișoara este o plantă erbacee perenă din familia Rosaceae, cunoscută în fitoterapie drept una dintre cele mai valoroase plante pentru sănătatea sistemului reproducător feminin. Este o plantă discretă, dar rafinată, cu frunze rotunjite, palmato-lobate, acoperite cu peri fini ce colectează picături de rouă — fenomen care i-a inspirat numele botanic Alchemilla, plantele fiind folosite de alchimiști în Evul Mediu în ritualuri de purificare. Tulpinile sunt subțiri, de 30–50 cm, iar florile, mici și galben-verzui, apar în ciorchini discreți în lunile de vară. Frunzele în formă de evantai prezintă o dungă fină de ceară care face ca picăturile de apă să stea perfect sferice pe suprafață — un aspect ce a legat simbolic planta de puritate și regenerare.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antispastice +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Fenicul

Foeniculum vulgare

Feniculul este o plantă erbacee perenă, foarte înaltă (poate ajunge la 2-2.5 metri), cu un aspect impunător și elegant. Tulpina este groasă, striată și goală pe dinăuntru, iar frunzele sunt extrem de fine, despicate ca niște ațe verzi (asemănătoare cu cele de mărar, dar mult mai viguroase). Florile sunt mici, de un galben-auriu, grupate în umbrele mari. Fructele (cunoscute popular drept semințe) sunt mici, striate, de un verde-gălbui-cenușiu. Toată planta emană un parfum cald, dulceag, ușor mentolat-anasonat.Partea utilizată fitoterapeutic sunt fructele/semințele. Secundar se folosesc frunzele proaspete și, uneori, rădăcina.Foeniculum este un diminutiv al cuvântului latin foenum, care înseamnă „fân”, o trimitere la mirosul său dulce și aromat care amintește de fânețele uscate la soare. Vulgare înseamnă „comun” sau „obișnuit”.În Roma Antică, gladiatorii amestecau fenicul în mâncare pentru a prinde curaj și forță. Pliniu cel Bătrân nota că șerpii, după ce năpârlesc, se freacă de tulpina de fenicul pentru a-și limpezi vederea – de aici a pornit utilizarea sa tradițională pentru afecțiunile ochilor. În folclorul european, era considerată o plantă de protecție: se atârnau mănunchiuri la uși de Sânziene pentru a alunga spiritele rele. Puritanii englezi duceau la biserică săculeți cu semințe de fenicul pe care le mestecau în timpul slujbelor lungi pentru a-și potoli foamea și a opri chiorăitul stomacului.

Antibacteriene Antimicrobiene Antiseptice +6

Vezi detalii

Plante anuale

Hașmățuchi

Anthriscus cerefolium

Hasmaţuchiul, cunoscut şi sub denumirile populare de “cervil”, “pătrunjel franţuzesc” sau “cerefoliu”, este o plantă erbacee anuală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie botanică din care fac parte pătrunjelul, morcovul, mărarul şi ţelină.Originar din Europa de Sud-Est şi regiunea Caucazului, planta s-a răspândit în întreaga Europă şi ulterior în alte regiuni ale lumii, fiind cultivată atât ca plantă aromatică culinară, cât şi că plantă medicinală.Are un aspect delicat şi elegant, asemănător cu pătrunjelul, însă frunzele sunt mai fine şi mai parfumate. Are o aromă subtilă, uşor dulgeagă, cu note ce amintesc de anason şi pătrunjel, ceea ce o face foarte apreciată în gastronomie.Tulpina este subţire, cilindrică, ramificată, cu înălţimea cuprinsă între 30 – 70cm.Frunzele sunt fin divizate, penate, de culoare verde deschis, foarte aromate. Textura lor este moale şi delicată.Florile sunt mici, albe, dispuse în inflorescenţe de tip umbela, caracteristice familiei Apiaceae.Fructele sunt mici, alungite, asemănătoare unor seminţe subţiri, de culoare brună.Un risc important în timpul recoltării este confuzia cu plante toxice din aceeaşi familie, precum unele specii de cucută. Identificarea corectă este esenţială. 

Antiinflamatoare Antioxidante Calmante +5

Vezi detalii

Plante erbacee

Lipicioasă

Galium aparine

Lipicioasa, numită popular și “aglică”, “turtea vacii” sau “iarba lipicioasă”, este o plantă erbacee anuală din familia Rubiaceae. Se recunoaște ușor datorită perișorilor mici, agățători, care o fac să se prindă de haine, piele și blana animalelor, exact ca un mic magnet vegetal. Tulpina sa este subțire, patrulateră, poate atinge 1–1,5 metri lungime, și se încolăcește peste alte plante. Frunzele sunt dispuse în verticile de câte 6–8, înguste, iar florile sunt mici, albe, aproape insesizabile, apărând în mai–iunie. Fructele sunt mici și globuloase, tot lipicioase. Deși trece adesea neobservată, lipicioasa este una dintre cele mai valoroase plante depurative și limfatice europene.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antispastice +8

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Păpădie

Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă, cărnoasă și profundă. Frunzele sunt dispuse într-o rozetă bazală la nivelul solului, fiind alungite și profund crestate. Tulpina este florală, lipsită de frunze, tubulară (goală pe dinăuntru) și conține un latex alb (suc lăptos). În vârf poartă o singură inflorescență de un galben intens, formată din numeroase flori ligulate. Fructele sunt achene prevăzute cu acel papus alb, sub formă de umbreluță, care formează cunoscutele pufuri sferice.Întreaga plantă este utilizată fitoterapeutic: rădăcina, frunzele, florile și tijele proaspete.Numele "Taraxacum" provine fie din arabul tarakhshaqūq (numele unei plante amare), fie din grecescul taraxos (tulburare, boală) și akos (remediu), tradus ca "remediul pentru boli". Termenul officinale indică statutul ei istoric de plantă vândută în vechile "officina" – farmaciile și spițeriile mănăstirești. Popular, frunzele adânc crestate i-au atras denumirea de "dinte de leu" (în franceză dent-de-lion, de unde a derivat englezescul dandelion).În folclorul românesc și european, puful de păpădie era folosit de fete pentru divinație, suflând în el pentru a afla în câți ani se vor mărita. Medicina tradițională folosea sucul lăptos al tulpinii pentru a arde negii, practică validată azi prin aciditatea specifică a latexului. Planta este un barometru natural: florile se deschid la răsărit și se închid seara sau atunci când se apropie furtuna. Francezii o numesc "pissenlit" (pipi-în-pat), o referință amuzantă la proprietățile sale diuretice redutabile.

Antiinflamatoare Antireumatice Colagoge +6

Vezi detalii

Plante anuale

Știr

Amaranthus retroflexus

Știrul, cunoscut popular şi sub denumirile de ştir sălbatic sau iarba porcului, este o plantă anuală erbacee din familia Amaranthaceae. Originar din America Centrală şi de Nord, s-a răspândit în întreaga lume, fiind astăzi comun în zonele de câmpie, pe marginea drumurilor şi în grădini. Planta atinge între 30cm şi 1.5 m înălţime, având tulpini erecte, uşor roşiatice. Frunzele sunt ovale, verzi-matasoase, cu nervuri evidente. Inflorescenţele sunt compacte, sub formă de spice dense, verzi sau verzi-rosiatice. Fructele mici conţin seminţe sferice, strălucitoare, de culoare închisă. Deşi este adesea privit ca o buruiană, stirul este o plantă comestibilă şi medicinala valoroasă. În multe culturi tradiţionale (în special India, America de Sud şi Africa), frunzele şi seminţele sunt folosite atât ca aliment, cât şi că remediu terapeutic.

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii