Cefalee (dureri de cap)

Plantă perenă

Iarba Ciutei

Doronicum austriacum

Cunoscută în fitoterapia alpină, dar și în tradiția carpatică, Iarba Ciutei este o plantă cu puteri mari, dar care cere respect. Este renumită mai ales pentru afecțiuni osteo-articulare, iar studiile științifice internaționale i-au confirmat recent efectul antiinflamator uluitor. Este o plantă perenă falnică, ce poate atinge 60-120 cm înălțime. Are tulpini ramificate și păroase. Frunzele bazale sunt mari, în formă de inimă (cordate), iar cele de pe tulpină „îmbrățișează” axul plantei. Inflorescențele, care apar vara, sunt niște capitule mari, galben-aurii, absolut superbe, ce seamănă cu niște margarete gigantice. Are un rizom (rădăcină subterană) destul de gros și cărnos.În fitoterapie este utilizată în principal rădăcina / rizomul – unde se concentrează forța antiinflamatoare – și, mai rar, frunzele proaspete pentru cataplasme.Doronicum provine probabil din persanul sau arabul darawnaj, care desemna o plantă medicinală necunoscută, amară și rară. Austriacum indică originea ei central-europeană și alpină. Popular, i se spune „iarba ciutei” dintr-o credință străveche că ciutele (căprioarele) o căutau instinctiv pe munte pentru a o mânca și a se vindeca de răni. Englezii o numesc, ușor înfricoșător, Austrian Leopard's-bane (Otrava leopardului austriac), deoarece sucul speciilor de Doronicum era amestecat în antichitate cu carne crudă pentru a vâna felinele mari.În medicina tradițională din munții Alpi și Carpați, rădăcina era un panaceu magic purtat la gât ca amuletă pentru a alunga „vânturile reci” din oase (reumatismul). Magia bătrânilor s-a dovedit a fi știință pură: azi, analizele de laborator confirmă că planta inhibă oxidul nitric și speciile reactive de oxigen (radicalii liberi care distrug articulațiile).

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee perene

Valeriană

Valeriana Officinalis

Valeriana officinalis, cunoscută popular sub numele de valeriană, este o plantă erbacee perenă ce face parte din familia Caprifoliaceae (anterior clasificată în Valerianaceae). Originară din Europa și Asia, această plantă s-a răspândit și în America de Nord, fiind cultivată sau crescând spontan în zone umede și umbroase.Planta atinge înălțimi între 50 și 150 cm, având tulpini erecte, canelate, iar frunzele sunt pinnat-sectate, cu margini zimțate, de un verde intens. Florile sunt mici, de culoare roz-pal sau albicioasă, dispuse în inflorescențe dese, cu un parfum dulceag, dar ușor grețos pentru unii. Rădăcina este partea cea mai valoroasă din punct de vedere medicinal — este groasă, ramificată, de culoare brună la exterior, cu un miros înțepător specific, ușor recunoscut odată ce planta este uscată.

Analgezice Antispastice

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Vindecea

Betonica officinalis

Vindecea, cunoscută și sub numele de betonică sau iarba rănilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae, cu o istorie medicinală impresionantă, fiind considerată în Evul Mediu drept o „plantă universală de vindecare”. Are tulpină erectă, păroasă, cu înălțimi de 30–60 cm, frunze bazale ovale până la lanceolate, ușor dințate, dispuse în rozetă, iar frunzele caulinare sunt mai mici și sesile. Florile sunt tubulare, de culoare roz-purpuriu, grupate într-un spic dens, caracteristic familiei mentei. Planta are un gust amar-astringent și un miros slab aromatic. În fitoterapie se folosesc părțile aeriene – frunze, tulpini și flori – recoltate în perioada de înflorire.

Analgezice Antiinflamatoare Antispastice +11

Vezi detalii