Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Arbori

Scorţişoara Ceylon

Cinammomum verum

Scorţişoară de Ceylon, originară din Sri Lanka şi Sudul Indiei, este considerată “adevărata scorţişoară” şi este recunoscută pentru aroma să fină, dulce şi deliacta. Este obţinuta prin uscarea scoarţei interioare a arborelui Cinnamomum zeylanicum. Scoarţă are o textură subţire, fragilă şi se rulează în bastonaşe subţiri, de culoare deschisă spre bej-maron. În gastronomie este apreciată ca fiind de alitate superioada Scorţişoarei chinezeşti, iar în fitoterapie este preferata pentru siguranţă şi complexitatea compuşilor săi bioactivi.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +4

Vezi detalii

Plante erbacee

Sfeclă roșie

Beta vulgaris var. conditiva

Sfecla roșie este o plantă bienală din familia Chenopodiaceae, cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă, de culoare roșu-vișiniu intens, bogată în nutrienți și pigmenți naturali (betacianine). Rădăcina este rotundă sau alungită, cu textură suculentă și gust dulceag. Frunzele sunt mari, verzi, cu nervuri roșiatice, și pot fi și ele consumate. Este apreciată atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal tradițional, datorită conținutului său ridicat de vitamine, minerale și antioxidanți.  În fitoterapie se utilizează rădăcina, frunzele și, mai rar, sucul proaspăt sau extractele concentrate. 

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +13

Vezi detalii

Plante erbacee

Slăbănog

Impatiens balfourii

Slăbănogul este o plantă erbacee anuală, originară din Himalaya, introdusă în Europa ca plantă ornamentală, dar răspândită spontan în zone umede, umbroase sau parțial umbrite. Aparține familiei Balsaminaceae și este înrudită cu Impatiens noli-tangere (slăbănogul autohton). Se remarcă prin florile sale delicate, roz-liliachii, cu un pinten curbat în partea posterioară și petale bilobate care amintesc de forma unei orchidee miniaturale. Tulpina este suculentă, translucid-verzuie, ramificată, iar frunzele sunt lanceolate, fine, cu margini slab zimțate. Un aspect spectaculos, specific genului Impatiens, este dehiscența explozivă a capsulelor mature: la cea mai mică atingere, semințele sunt proiectate în aer – de unde și denumirea populară de „balsamină săltăreață”. Planta este apreciată în remedii doar pentru uz extern, similar speciei Impatiens glandulifera, datorită compușilor iritanți.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +4

Vezi detalii

Arbuști

Soc

Sambucus nigra

Socul este un arbust peren sau arbore mic (atinge între 3-8m înălţime) ce aparţine familiei Adoxaceae. Este foarte răspândit în Europa, Asia şi America de nord, fiind o plantă medicinală folosită de mii de ani în medicină tradiţională. Scoarţa este dură şi cenusie-bruna. Frunzele sunt opuse, compuse din 5 frunzuliţe ovale şi ascuţite, au margini serate şi nervuri evidente. Florile, delicate şi parfumate, albe şi mici, sunt dispuse în inflorescenţe bogate. În luna august, ele sunt urmate de fructe mici, negre sau purpurii, dispuse în ciorchini, cu un gust dulce-acrişor. 

Antiinflamatoare Antioxidante Antivirale +5

Vezi detalii

Plante anuale

Șofrănel

Carthamus tinctorius

Șofrănelul sau Şofrănaşul este o plantă anuală din familia Asteraceae, cultivată de peste 4.000 de ani pentru coloranţii naturali din flori şi pentru uleiul extras din seminţe. Este adesea confundat cu şofranul, însă sunt specii diferite. Planta are o rezistenţă crescută la secetă şi este cultivată extensiv în zonele aride şi semi-aride. Creşte până la 60cm. Are o tulpină erectă, ramificată. Frunzele sunt lanceolate, alungite, spinoase şi dinţate. Florile sunt galben-portocalii sau roşu intens, tubuloase, grupate în capitule globuloase. Frunctele (achenele) sunt alb-gălbui, bogate în ulei (30-40%). Înfloreşte în perioada iulie-septembrie.Partea utilizată medicinal diferă în funcţie de scop: florile sau seminţele.

Antiinflamatoare Antioxidante Cardioprotectoare +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Sparanghel

Asparagus officinalis

Sparanghelul este o plantă perenă din familia Asparagaceae, cunoscută atât ca aliment rafinat, cât și ca remediu medicinal cu tradiție. Planta dezvoltă rădăcini tuberizate, viguroase, ce conțin rezerve nutritive, din care pornesc primăvara lăstari carnosi — partea comestibilă și terapeutică. Pe măsură ce cresc, lăstarii se transformă în tulpini înalte, până la 1–1,5 metri, cu ramificații fine, asemănătoare frunzelor, numite cladodii. Florile sunt mici, galben-verzui, urmate de bace roșii toxice, ce conțin semințe negre. Sparanghelul este cunoscut din antichitate pentru proprietățile sale diuretice și detoxifiante, fiind menționat încă din scrierile egiptene, romane și grecești.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Sparanghel sălbatic

Asparagus acutifolius

Sparanghelul sălbatic, cunoscut popular și ca „sparanghel amar”, este o specie perenă din familia Asparagaceae, originară din zonele mediteraneene și adaptată la climatele calde și uscate din regiunea noastră. Se recunoaște prin tulpini subțiri, deseori spinoase, frunze reduse la structuri aciculare rigide, înțepătoare. Tulpinile tinere (lăstari) subțiri, verzui–violacei sunt consumate ca legumă. Are rădăcini groase, rizomatoase, extrem de bogate în saponine. Față de sparanghelul cultivat (Asparagus officinalis), cel sălbatic este mai amar, mai fibros, cu conținut mai mare de compuși activi si mai intens diuretic. În fitoterapie se folosesc în special rădăcinile, dar și lăstarii tineri și părțile aeriene.

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +6

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Ștevia de munte

Astrantia major

Ștevia de munte este o plantă perenă din familia Apiaceae, frecvent întâlnită în zonele montane europene. Morfologic, se prezintă ca o plantă de 30–70 cm înălțime, cu frunze palmate, adânc divizate, și inflorescențe stelate, alb-rozalii, înconjurate de bractei rigide asemănătoare unor petale. Florile formează mici „umbreluțe”, ceea ce îi conferă un aspect delicat, ușor de recunoscut în flora montană. Rădăcina plantei este groasă, aromată, considerată partea cu valoare medicinală principală. Spre deosebire de Rumex alpinus (numit popular tot „ștevia de munte” în unele regiuni, dar aparținând unei alte familii și având frunze mari comestibile), Astrantia major nu este o plantă alimentară, ci preponderent medicinală, apreciată tradițional pentru proprietățile ei tonice, digestive și expectorante.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +10

Vezi detalii

Plante anuale

Știr

Amaranthus retroflexus

Știrul, cunoscut popular şi sub denumirile de ştir sălbatic sau iarba porcului, este o plantă anuală erbacee din familia Amaranthaceae. Originar din America Centrală şi de Nord, s-a răspândit în întreaga lume, fiind astăzi comun în zonele de câmpie, pe marginea drumurilor şi în grădini. Planta atinge între 30cm şi 1.5 m înălţime, având tulpini erecte, uşor roşiatice. Frunzele sunt ovale, verzi-matasoase, cu nervuri evidente. Inflorescenţele sunt compacte, sub formă de spice dense, verzi sau verzi-rosiatice. Fructele mici conţin seminţe sferice, strălucitoare, de culoare închisă. Deşi este adesea privit ca o buruiană, stirul este o plantă comestibilă şi medicinala valoroasă. În multe culturi tradiţionale (în special India, America de Sud şi Africa), frunzele şi seminţele sunt folosite atât ca aliment, cât şi că remediu terapeutic.

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii