Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Promovat

Plante erbacee

Mentă

Mentha piperita

Menta (Mentha piperita), cunoscută popular și sub numele de izmă bună, este o plantă erbacee perenă, aromatică, din familia Lamiaceae. Aceasta poate atinge înălțimi de până la 60-80 cm și se remarcă prin tulpinile sale drepte, roșiatice și frunzele verzi, lanceolate și dințate pe margini, cu o aromă intensă și răcoritoare specifică. Florile mici, grupate în inflorescențe conice, sunt de culoare roz-pal până la violet și atrag numeroase insecte polenizatoare.Aroma puternică și proprietățile sale revigorante o fac un remediu popular în diverse afecțiuni digestive și respiratorii.

Analgezice Anestezice Antiinflamatoare +5

Vezi detalii

Arbuști

Mielărea

Vitex agnus-castus

Mielărea este un arbust aromatic, originar din regiunile mediteraneene și Asia de Vest, aparținând familiei Lamiaceae. Poate atinge 2–5 metri înălțime, având tulpini subțiri, lemnoase și ramificate, cu frunze compuse, palmat-lobate, asemănătoare celor de cânepă, de culoare verde-cenușiu pe partea inferioară. Florile, delicate și parfumate, de culoare liliachie sau albastru-violet, apar vara (iunie–august), grupate în inflorescențe lungi și elegante. Fructele sunt mici, negre-violete, sferice, asemănătoare boabelor de piper — de aici și denumirea populară de „piperul călugărilor”. În trecut, planta era utilizată în mănăstiri pentru temperarea instinctelor sexuale, dar în fitoterapia modernă este considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru reglarea sistemului endocrin feminin și echilibrarea ciclului menstrual.

Antiandrogenice Antiinflamatoare Antispastice +5

Vezi detalii

Cereală anuală

Ovăz

Avena sativa

Ovăzul este o cereală anuală din familia Poaceae, cunoscută atât ca aliment, cât și ca plantă medicinală. Se remarcă prin tulpina sa subțire, înaltă de 50–120 cm, frunzele înguste și paniculul lax de flori care formează boabele de ovăz. Dincolo de importanța sa nutritivă, în fitoterapie se folosesc părțile aeriene verzi (Avena sativa herba) și semințele (Avena sativa semen). Planta verde, recoltată în faza „lăptoasă”, este considerată un tonic nervos excepțional, un remediu al echilibrului hormonal și o plantă-cheie pentru pielea iritată și sistemul cardiovascular.

Adaptogene Antiinflamatoare Antispastice +7

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Păpădie

Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă, cărnoasă și profundă. Frunzele sunt dispuse într-o rozetă bazală la nivelul solului, fiind alungite și profund crestate. Tulpina este florală, lipsită de frunze, tubulară (goală pe dinăuntru) și conține un latex alb (suc lăptos). În vârf poartă o singură inflorescență de un galben intens, formată din numeroase flori ligulate. Fructele sunt achene prevăzute cu acel papus alb, sub formă de umbreluță, care formează cunoscutele pufuri sferice.Întreaga plantă este utilizată fitoterapeutic: rădăcina, frunzele, florile și tijele proaspete.Numele "Taraxacum" provine fie din arabul tarakhshaqūq (numele unei plante amare), fie din grecescul taraxos (tulburare, boală) și akos (remediu), tradus ca "remediul pentru boli". Termenul officinale indică statutul ei istoric de plantă vândută în vechile "officina" – farmaciile și spițeriile mănăstirești. Popular, frunzele adânc crestate i-au atras denumirea de "dinte de leu" (în franceză dent-de-lion, de unde a derivat englezescul dandelion).În folclorul românesc și european, puful de păpădie era folosit de fete pentru divinație, suflând în el pentru a afla în câți ani se vor mărita. Medicina tradițională folosea sucul lăptos al tulpinii pentru a arde negii, practică validată azi prin aciditatea specifică a latexului. Planta este un barometru natural: florile se deschid la răsărit și se închid seara sau atunci când se apropie furtuna. Francezii o numesc "pissenlit" (pipi-în-pat), o referință amuzantă la proprietățile sale diuretice redutabile.

Antiinflamatoare Antireumatice Colagoge +6

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Pelin

Astremisia Absinthium

Pelinul este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, care crește spontan sau este cultivată pe terenuri nisipoase, însorite sau ruderale. Planta atinge de regulă între 60 și 120 cm înălțime. Are tulpina erectă, uneori lignificată la bază, și frunze penat-sectate, cu faţa de un verde cenușiu-verzui și spatele argintiu-pufos, acoperit cu peri fini. Florile sunt mici, galben-pal sau gălbui-deschis, dispuse în panicule, iar fructul este o achenă mica. Înflorește de obicei între iulie şi septembrie. Gustul și mirosul plantei sunt foarte amare și aromatice, semn distinctiv ce reflectă prezența de compuși amari și uleiuri volatile.Este important de știut că pelinul (numit și „pelin alb”) nu este același lucru cu pelinul negru (Artemisia vulgaris), deși ambele poartă în popor numele de „pelin”. Pelinul clasic (A. absinthium) se recunoaște ușor prin frunzele mult mai argintii și puternic aromatice, în timp ce pelinul negru are frunze mai verzi pe fața superioară și doar alb-tomoase pe dos, cu aromă mai slab amară. De aceea, în practici medicinale și tradiționale, identificarea corectă este esențială, deoarece compoziția fitochimică și potența terapeutică sunt diferite.

Antifungice Antimicrobiene Antiparazitare +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Pelin Negru

Artemisia vulgaris

Pelinul negru, cunoscut și sub numele popular de Iarba Sfântului Ioan sau Pelin comun, este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, întâlnită frecvent în flora spontană din întreaga Europă și în România. Prezintă o tulpină erectă, înaltă între 50–150 cm, de culoare roșcat-închis, acoperită cu peri fini. Frunzele sunt penat-sectate, verde închis pe partea superioară și argintii pe partea inferioară, datorită stratului de perișori care conferă plantei un aspect distinct. Inflorescențele sunt formate din capitule mici, galben-verzui spre brun-roșiatic, grupate în panicule dense ce apar vara până toamna. Deși adesea confundat cu pelinul clasic (Artemisia absinthium), datorită numelui și mirosului asemănător, Pelinul negru este o specie diferită, cu efecte terapeutice mai blânde și o utilizare tradițională predominant legată de sănătatea femeii și echilibrul sistemului nervos. Este o plantă sacră în multe tradiții europene, asociată cu protecția energetică, visarea lucidă, ritualurile de trecere, și conectare cu intuiția.

Antialergice Antiinflamatoare Antispastice +7

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Poroinic / Orhidee masculină

Dactylorhiza maculata / Orchis maculata

Poroinicul, cunoscut şi sub numele de orhidee masculină, este o plantă erbacee perenă din familia Orchidaceae, răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Este una dintre orhideele spontane ale florei europene şi este apreciată atât pentru frumuseţea sa, cât şi pentru utilizările tradiţionale în medicină populară.Plantă este cunoscută în fitoterapie mai ales datorită tuberculilor săi subterani, care sunt bogaţi în mucilagii şi polizaharide nutritive. Din aceşti tuberculi se obţine o pulbere cunoscută sub numele de salep, utilizată tradiţional că aliment fortifiant şi remediu pentru afecţiuni digestive şi respiratorii.În multe regiuni ale Europei, inclusiv în România, speciile de Dactylorhiza sunt protejate, deoarece populaţiile naturale sunt în declin.Planta atinge o înălţime de 20-60cm.Tulpina este erectă, simplă, neramificată.Frunzele sunt lanceolate, adesea acoperite cu pete violet sau purpurii, şi sunt dispuse altern pe tulpină.Florile sunt mici, grupate în inflorescenţe dense, de culoare roz, violet sau purpuriu, şi având o formă caracteristică orhideelor.Tuberculii sunt alcătuiţi din 2 formaţiuni cărnoase, subterane, bogate în mucilagii.

Antiinflamatoare Emoliente Tonice

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Răculeț

Polygonum bistorta

Răculețul este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ușor de recunoscut prin rizomul său gros, răsucit ca un șarpe (de unde provin denumirile popularea populara de “iarba șarpelui”) și prin inflorescențele compacte, de culoare roz-pal, sub formă de spic cilindric. Tulpina este erectă, neramificată, înaltă de 30–80 cm. Frunzele bazale sunt mari, ovale-lanceolate, cu pețiol lung, iar cele superioare sunt mai înguste și sesile. Florile sunt mici, roz-deschis sau roz-purpuriu, grupate în spice dense, în partea superioară a tulpinii. Partea cu valoare medicinală maximă este rizomul (radix bistortae), bogat în taninuri.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antimicrobiene +7

Vezi detalii

Arbuști

Rozmarin

Rosmarinus officinalis

Rozmarinul este un arbust peren, veşnic verde, originar din zona mediteraneană, cunoscut şi utilizat încă din Antichitate atât ca plantă medicinală, cât şi ca simbol sacru, ars în temple şi folosit în ritualuri, fiind asociat cu purificarea şi protecţia spirituală. Frunzele sale sunt înguste, liniare, verzi-inchis pe partea superioară şi albicioase pe partea inferioară, cu un aspect asemănător acelor de pin. Florile, de culoare albăstruie sau violet, apar primăvară şi vara. 

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +5

Vezi detalii