Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante anuale

Anason

Pimpinella anisum

Anasonul este o plantă anuală din familia Apiaceae, înrudit cu feniculul, mărarul și chimionul. Are o tulpină subțire, erectă, care poate ajunge la 30–60 cm înălțime, frunze delicate și inflorescențe sub formă de umbrele, compuse din mici flori albe. Partea utilizată medicinal este fructul (popular numit semințe), mic, oval, ușor turtit, de culoare verde-gălbui sau gri, cu un parfum dulceag, cald, intens recognoscibil. Aroma vine din bogăția uleiului esențial, dominat de anetol. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cultivate — folosită în Egiptul antic, Grecia, Roma și apoi devenită nelipsită din medicina monahală europeană. Atenţie: a nu se confunda cu anasonul stelat, care este fructul steleiform al arborelui de stejar Illicium verum.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Vezi detalii

Plantă bienală

Angelică

Angelica archangelica

Angelica este o plantă bienală impunătoare, cu o prezență aproape regală. Poate atinge 1,5–2,5 metri înălțime, având tulpini groase, verzi-lucioase, și frunze mari, tripenate, cu margini ușor dințate. Inflorescențele sale sunt globulare, alcătuite din umbrele cu mici flori galben-verzui, care apar vara. Rădăcina este groasă, aromată, cu o culoare bej-maronie, și este partea medicinală principală, alături de semințe. Întreaga plantă emană un parfum cald, balsamic, ușor picant — un indiciu al conținutului bogat în uleiuri esențiale. Traditional, era considerată o plantă magică, oferită omenilor de Arhanghelul Rafael pentru protecție psiho-emoțională, curățări energetice, stimularea vitalității și clarității, și vindecare.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +10

Vezi detalii

Plante erbacee

Boz / Soc mic

Sambucus ebulus

Bozul este o plantă erbacee, viguroasă și înaltă (poate atinge 1.5 - 2 metri). Frunzele sunt alungite, zimțate pe margini și opuse. Florile seamănă mult cu cele de soc, formând umbrele mari, albe sau ușor rozalii, dar cu antere (mijlocul florii) de culoare roșie-purpurie. Fructele sunt bobițe negre, lucioase. Regula de aur pentru a-l deosebi de Soc (Sambucus nigra): Tulpina bozului este verde și erbacee (nu lemnoasă ca a arbustului de soc), frunzele emană un miros greu, neplăcut când sunt frecate între degete, iar umbrela cu fructe negre stă orientată în sus, spre cer (în timp ce la soc, fructele atârnă grele în jos).Partea utilizată fitoterapeutic este rădăcina grosieră, care are cea mai mare putere terapeutică, iar florile strict pentru tratarea febrei. Secundar, se folosesc frunzele proaspete strict pentru uz extern și, foarte rar, fructele bine fierte.Sambucus este numele latin antic pentru plantele din familia socului, iar ebulus provine cel mai probabil din limba galică sau celtică, însemnând „plantă cu miros greu”. Popularul „boz” este un cuvânt străvechi, considerat de lingviști a fi de origine traco-dacă, supraviețuitor direct din limba strămoșilor noștri. În credințele românești, bozul era o plantă magică de hotar și de apărare. Din cauza mirosului său respingător, se credea că ține la distanță spiritele necurate, dar și bolile. Țăranii zdrobeau frunze de boz și le frecau pe pereții grajdurilor ca insecticid natural pentru a alunga muștele și căpușele de la animale, o practică tradițională absolut genială și ecologică.

Antifungice Antiinflamatoare Antinevralgice +5

Vezi detalii

Plante căţărătoare perene

Caprifoi (Mâna Maicii Domnului)

Lonicera caprifolium

Caprifoiul, cunoscut şi sub denumirele populare de “mână Maicii Domnului” sau “caprifoi parfumat”, este o plantă căţărătoare perenă din familia Caprifoliaceae, apreciată pentru florile sale parfumate şi utilizată tradiţional în fitoterapia europeană.Frunzele sunt opuse, ovale, netede, cele superioade sunt concrescute la bază, formând un disc caracteristic. Florile sunt tubuloase, albe-galbui sau rozalii, foarte parfumate, dispuse în ventricile terminale. Fructele sunt bace roşii-portocalii, toxice în stare crudă.Înfloreşte din mai până în iulie.În scop medicinal se utilizează în principal florile.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antioxidante +6

Vezi detalii

Plantă perenă

Ciurul-zânelor

Carlina acaulis

Ciurul-zânelor este o plantă perenă din familia Astraceae, recunoscută prin capitulul mare, argintiu-lucios, dispus aproape la nivelul solului. Termenul “acaulis” înseamnă că nu are o tulpină evidentă. Este o specie montană cu valoare etnobotanică şi utilizări tradiţionale digestive şi antimicrobiene.Rădăcina este pivotanta, groasă, brună – partea medicinală principală. Frunzele sunt tari, dispuse în rozetă bazală, adânc penat-sectate, cu lobi spinoşi. Florile sunt tubulare, dispuse într-un capitul mare şi argintiu (5-12 cm).  Înfloreşte în perioada iulie – septembrie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Carminative +3

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Gura Lupului / Dumbravnic

Melittis melissophyllum

Gura-lupului, cunoscută popular şi sub numele de dumbravnic, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae (familia mentei), apreciată în fitoterapia europeană tradiţională pentru efectele sale calmante şi digestive. Este considerată o plantă de echilibrare emoţională, potrivită persoanelor sensibile sau hiperreactive. În general atinge 30-60cm înălţime, având o tulpină dreaptă, slab ramificata. Frunzele sunt mari, moi, uşor pubescente, cu margini slab crenelate şi un parfum delicat, asemănător roiniţei (Melissa officinalis), dar mai subtil, de unde şi denumirea de “iarbă lămâioasă”. Florile sunt deosebit de ornamentale – mari, labiiforme, alb-crem sau roz-pal, adesea cu pete purpurii pe buza inferioară. Înflorirea are loc la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Plantă este considerată relativ rară în unele regiuni şi poate apărea în flora protejată local. Recoltarea responsabilă este esenţială.

Antiinflamatoare Antiseptice Antispastice +11

Vezi detalii

Plante anuale

Limba-Mielului

Borago officinalis

Limba-mielului, cunoscută şi sub denumirile populare de “iarbă curajului” sau “borage” în literatura anglo-saxonă, este o plantă anuală din familia Boraginaceae, apreciată de secole atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru valoarea sa culinară. Originară din regiunea mediteraneană, s-a răspândit rapid în Europa şi în alte zone temperate ale globului, unde este cultivată sau creşte spontan.Planta poate atinge 30-80cm înălţime, având o tulpină erectă, ramificată, acoperită cu peri rigizi, care îi conferă un aspect uşor aspru la atingere. Frunzele sunt mari, ovale până la lanceolate, cu margini uşor ondulate şi o textură păroasă. Numele popular provine tocmai de la forma şi textura frunzelor, care amintesc de limba unui miel.Florile sunt elementul ce mai uşor de recunoscut: în formă de stea, de un albastru intens, uneori roz la începutul dezvoltării, devenind albastre pe măsură ce se maturizează. Acestea sunt bogate în nectar şi reprezintă o sursă importantă de hrană pentru polenizatori, în special pentru albine.

Adaptogene Antiinflamatoare Calmante +7

Vezi detalii

Arbori

Mesteacăn Argintiu

Betula pendula

Mesteacănul argintiu, cunoscut și ca mesteacăn alb, este un arbore foios din familia Betulaceae, ușor de recunoscut după scoarța alb-argintie, exfoliantă, și ramurile subțiri, pendente. Poate atinge 20–30 m înălțime și are o coroană aerisită, elegantă. Frunzele sunt triunghiulare, cu margini dințate, de culoare verde-deschis, devenind galbene toamna. Florile sunt unisexuate, grupate în amenți (mâțișori): masculii apar primăvara devreme, iar femelele se dezvoltă ulterior în mici strobili care eliberează semințe aripate. În fitoterapie se folosesc frunzele, scoarța, mugurii și seva, fiecare având profil fitochimic și indicații specifice.

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Vezi detalii

Ferigă

Părul lui Venus

Adiantum capillus-veneris

Părul lui Venus este o ferigă delicată din familia Pteridaceae, apreciatata atât ornamental cât şi medicinal, încă din antichitate. Numele său provine din latinescul “capillus Veneris” (care se traduce – “părul zeiţei Venus”), refeire la aspectul fin şi mătăsos al frunzelor şi la peţiolul (parte a frunzei care susţine limbul şi care se prinde de tulpină) subţire, negru, asemănător firului de păr.Are un rizom scurt, târâtor. Frunzele au 15-40 cm lungime, divizate în numeroase segmente mici, semicirculare, de culoare verde-deschis. Sporangii (organ în formă de săculeţ în care se dezvoltă sporii) sunt situaţi pe marginea segmentelor.

Antiinflamatoare Depurative Diuretice +3

Vezi detalii