Sari la conținut

Plante pentru retenție de apă

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

37 plante gasite · pagina 1 din 5

Plante erbacee perene

Anghinare

Cynara scolymus

Anghinarea este o plantă perenă din familia Asteraceae, cultivată atât că legumă, cât şi plantă medicinală valoaroasa pentru sistemul hepatobiliar.Are o rădăcină pivotantă, profundă şi bine dezvoltată. Tulpina este erectă, robustă, şi atinge 1-1.5 metri înălţime. Frunzele sunt mari, penat-sectate, verde-cenuşii pe faţa superioară, albicioase şi pubescente pe faţa interioară, cu un gust amar. Inflorescenţa este un capitul mare, cărnos (partea comestibilă), cu bractee groase; florile sunt tubuloase, violet-albastrui. Durata de viaţă a plantei este de 3-4 ani, în cultură.În scop medicinal se folosesc în principal frunzele, bogate în principii amare şi compuşi fenolici.

Antioxidante Colagoge Coleretice +4

Arbuști

Arborele de căpșuni

Arbutus unedo

Arborele de căpșuni este un arbust sau arbore mic, veșnic verde, aparținând familiei Ericaceae, aceeași familie botanică din care fac parte afinul, merișorul și rododendronul. Planta este originară din regiunea mediteraneană și din zonele vestice ale Europei și este apreciată atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru fructele decorative și comestibile.Arborele poate atinge o înălțime de 3–10 metri, dezvoltând o coroană densă și ramuri robuste. Scoarța este de culoare brun-roșiatică și prezintă exfolieri caracteristice.Frunzele sunt persistente, coriacee, lucioase, de culoare verde închis pe partea superioară și mai deschise pe partea inferioară. Ele au formă eliptică sau lanceolată și margini fin zimțate, asemănătoare frunzelor de dafin.Florile sunt mici, campanulate (în formă de clopoțel), de culoare albă sau alb-rozalie și apar în inflorescențe pendente. Ele sunt foarte asemănătoare cu florile afinului.Un aspect particular al acestei specii este faptul că fructele și florile pot fi prezente simultan pe aceeași plantă, deoarece fructele au nevoie de aproximativ un an pentru a se maturiza.Fructele sunt bace globuloase, cu diametrul de 1–2 cm, acoperite de mici excrescențe granulare. La maturitate, acestea capătă o culoare roșu intens sau portocaliu-roșiatic, fiind asemănătoare unor căpșuni mici, fapt care a dat și numele popular al plantei.Pulpa fructelor este moale, ușor granulată, cu un gust dulce-acrișor.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +3

Plante erbacee

Boz / Soc mic

Sambucus ebulus

Bozul este o plantă erbacee, viguroasă și înaltă (poate atinge 1.5 - 2 metri). Frunzele sunt alungite, zimțate pe margini și opuse. Florile seamănă mult cu cele de soc, formând umbrele mari, albe sau ușor rozalii, dar cu antere (mijlocul florii) de culoare roșie-purpurie. Fructele sunt bobițe negre, lucioase. Regula de aur pentru a-l deosebi de Soc (Sambucus nigra): Tulpina bozului este verde și erbacee (nu lemnoasă ca a arbustului de soc), frunzele emană un miros greu, neplăcut când sunt frecate între degete, iar umbrela cu fructe negre stă orientată în sus, spre cer (în timp ce la soc, fructele atârnă grele în jos).Partea utilizată fitoterapeutic este rădăcina grosieră, care are cea mai mare putere terapeutică, iar florile strict pentru tratarea febrei. Secundar, se folosesc frunzele proaspete strict pentru uz extern și, foarte rar, fructele bine fierte.Sambucus este numele latin antic pentru plantele din familia socului, iar ebulus provine cel mai probabil din limba galică sau celtică, însemnând „plantă cu miros greu”. Popularul „boz” este un cuvânt străvechi, considerat de lingviști a fi de origine traco-dacă, supraviețuitor direct din limba strămoșilor noștri. În credințele românești, bozul era o plantă magică de hotar și de apărare. Din cauza mirosului său respingător, se credea că ține la distanță spiritele necurate, dar și bolile. Țăranii zdrobeau frunze de boz și le frecau pe pereții grajdurilor ca insecticid natural pentru a alunga muștele și căpușele de la animale, o practică tradițională absolut genială și ecologică.

Antifungice Antiinflamatoare Antinevralgice +5

Plante căţărătoare perene

Caprifoi (Mâna Maicii Domnului)

Lonicera caprifolium

Caprifoiul, cunoscut şi sub denumirele populare de “mână Maicii Domnului” sau “caprifoi parfumat”, este o plantă căţărătoare perenă din familia Caprifoliaceae, apreciată pentru florile sale parfumate şi utilizată tradiţional în fitoterapia europeană.Frunzele sunt opuse, ovale, netede, cele superioade sunt concrescute la bază, formând un disc caracteristic. Florile sunt tubuloase, albe-galbui sau rozalii, foarte parfumate, dispuse în ventricile terminale. Fructele sunt bace roşii-portocalii, toxice în stare crudă.Înfloreşte din mai până în iulie.În scop medicinal se utilizează în principal florile.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antioxidante +6

Plante erbacee perene

Ceapa ciorii

Leopoldia comosa

Ceapă ciorii este o plantă erbacee perenă din familia Asparagaceae, răspândită în Europa şi în reginunea mediteraneană. Este cunoscută pentru inflorescenţele sale distinctive şi pentru bulbul subteran comestibil în anumite tradiţii culinare (mai ales în sudul Europei).Planta atinge o înălţime de 20-60 cm.Bulbul este mic, ovoid, asemănător unei cepe mici.Frunzele sunt lungi, înguste şi lineare, dispuse la bază.Inflorescenţa este în formă de spic. În partea inferioară: florile fertile, brun-verzui. În partea superioară: florile sterile, violet-albastrui (aspect mai pufos). Înfloresc în perioada aprilie-iunie.Mare atenţie: poate fi uşor confundat cu Colchicum autumnale (extrem de toxic), datorită asemănării morfologice în anumite stadii. Identificarea corectă este esenţială.

Antiinflamatoare Depurative Digestive +2

Plante erbacee perene

Cicoare

Cichorium intybus

Cicoarea este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, larg răspândită în flora spontană din Europa, Asia şi America de Nord. Este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale şi alimentare, utilizată de secole atât în fitoterapie, cât şi ca substitut de cafea.Planta are un aspect robust şi rustic, fiind uşor de recunoscut datorită florilor sale albastru intens, care se deschid dimineaţa şi se închid spre după-amiaza.Tulpina este erectă, rigidă, ramificată în partea superioară şi poate ajunge la 30-120 cm înălţime.Frunzele bazale sunt mari, lanceolate, asemănătoare cu cele de păpădie, pe când cele superioare sunt mai mici şi sesile.Florile sunt de culoare albastru-azuriu, rareori albe sau roz, dispuse în capitule.Rădăcina este pivotantă, groasă, brună la exterior şi albicioasă în interior.Planta conţine un suc lăptos (latex), caracteristic familiei.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +8

Arbori

Cireș

Prunus avium

Cireşul este un arbore fructifer din familia Rosaceae, originar din Europa şi Asia de Vest, cunoscut atât pentru fructele sale delicioase, cât şi pentru utilizările sale medicinale tradiţionale. Este una dintre cele mai vechi specii cultivate, având o istorie de peste 2.000 de ani în alimentaţie şi fitoterapie.Arborele poate atinge înălţimi de 10-20 metri, având o coroană largă, aerisită şi elegantă.Trunchiul este drept, cu scoarţa netedă, brun-rosiatică, care se exfoliază în benzi orizontale.Frunzele sunt ovale, cu margini zimţate, lucioase, de culoare verde intens.Florile sunt albe, grupate în buchete (umbeliforme) şi apar primăvara devreme (aprilie-mai)Fructele (cireşele) sunt drupe sferice, de culoare roşu deschis până la roşu închis sau negru, cu un guţ dulce sau uşor acidulat, şi un sâmbure tare, ce conţine o sămânţă bogată în compuşi bioactivi.În fitoterapie se folosesc în special: fructele, codiţele (pedunculii fructelor) şi uneori frunzele şi scoarţa.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Plantă perenă

Ciurul-zânelor

Carlina acaulis

Ciurul-zânelor este o plantă perenă din familia Astraceae, recunoscută prin capitulul mare, argintiu-lucios, dispus aproape la nivelul solului. Termenul “acaulis” înseamnă că nu are o tulpină evidentă. Este o specie montană cu valoare etnobotanică şi utilizări tradiţionale digestive şi antimicrobiene.Rădăcina este pivotanta, groasă, brună – partea medicinală principală. Frunzele sunt tari, dispuse în rozetă bazală, adânc penat-sectate, cu lobi spinoşi. Florile sunt tubulare, dispuse într-un capitul mare şi argintiu (5-12 cm).  Înfloreşte în perioada iulie – septembrie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Carminative +3

Plante erbacee perene

Coada-calului

Equisetum arvense

Coada-calului este o plantă perenă ce face parte din familia Equisetaceae, considerată o „fosilă vie”, întrucât genul Equisetum există de peste 300 de milioane de ani. Planta are rizomi ramificați, adânci, din care pornesc două tipuri de tulpini:fertile – apar primăvara devreme, sunt brune-roșcate și poartă la vârf un spic sporifer, prin care se înmulțesc;sterile – apar după uscarea celor fertile, sunt verzi, cu aspect de brăduț miniatural, articulat, cu rol principal în fotosinteză.Planta ajunge până la 40–60 cm înălțime, crește în tufe dense și este răspândită în flora spontană a Europei, inclusiv în România.

Antiinflamatoare Antireumatice Astringente +4