Sari la conținut

Plante pentru psoriazis

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

16 plante gasite · pagina 2 din 2

Arbori

Mesteacăn Argintiu

Betula pendula

Mesteacănul argintiu, cunoscut și ca mesteacăn alb, este un arbore foios din familia Betulaceae, ușor de recunoscut după scoarța alb-argintie, exfoliantă, și ramurile subțiri, pendente. Poate atinge 20–30 m înălțime și are o coroană aerisită, elegantă. Frunzele sunt triunghiulare, cu margini dințate, de culoare verde-deschis, devenind galbene toamna. Florile sunt unisexuate, grupate în amenți (mâțișori): masculii apar primăvara devreme, iar femelele se dezvoltă ulterior în mici strobili care eliberează semințe aripate. În fitoterapie se folosesc frunzele, scoarța, mugurii și seva, fiecare având profil fitochimic și indicații specifice.

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Plante erbacee perene

Păpădie

Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă, cărnoasă și profundă. Frunzele sunt dispuse într-o rozetă bazală la nivelul solului, fiind alungite și profund crestate. Tulpina este florală, lipsită de frunze, tubulară (goală pe dinăuntru) și conține un latex alb (suc lăptos). În vârf poartă o singură inflorescență de un galben intens, formată din numeroase flori ligulate. Fructele sunt achene prevăzute cu acel papus alb, sub formă de umbreluță, care formează cunoscutele pufuri sferice.Întreaga plantă este utilizată fitoterapeutic: rădăcina, frunzele, florile și tijele proaspete.Numele "Taraxacum" provine fie din arabul tarakhshaqūq (numele unei plante amare), fie din grecescul taraxos (tulburare, boală) și akos (remediu), tradus ca "remediul pentru boli". Termenul officinale indică statutul ei istoric de plantă vândută în vechile "officina" – farmaciile și spițeriile mănăstirești. Popular, frunzele adânc crestate i-au atras denumirea de "dinte de leu" (în franceză dent-de-lion, de unde a derivat englezescul dandelion).În folclorul românesc și european, puful de păpădie era folosit de fete pentru divinație, suflând în el pentru a afla în câți ani se vor mărita. Medicina tradițională folosea sucul lăptos al tulpinii pentru a arde negii, practică validată azi prin aciditatea specifică a latexului. Planta este un barometru natural: florile se deschid la răsărit și se închid seara sau atunci când se apropie furtuna. Francezii o numesc "pissenlit" (pipi-în-pat), o referință amuzantă la proprietățile sale diuretice redutabile.

Antiinflamatoare Antireumatice Colagoge +6

Plante erbacee perene

Tătăneasă

Symphytum officinale

Tătăneasa este o plantă erbacee perenă din familia Boraginaceae, foarte cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru capacitatea să remarcabilă de a susţine vindecarea ţesuturilor, oaselor şi pielii. De-a lungul istoriei, planta a fost utilizată în special pentru fracturi, contuzii, răni şi inflamaţii, motiv pentru care în multe culturi a primit denumiri care sugerează “refacerea” sau “sudarea” ţesuturilor.Denumirea ştiinţifică provide din grecescul symphyo, care înseamnă “a uni” sau “a suda”, referindu-se la utilizarea tradiţională a plantei pentru accelerarea vindecării fracturilor.Planta atinge o înălţime de 50-120 cm.Tulpina este erectă, robustă, acoperită cu peri aspri.Frunzele sunt mari, lanceolate, aspre la atingere şi dispuse altern pe tulpină.Florile sunt în formă de clopoţel, de culoare violet, roz sau crem, dispuse în inflorescenţe curbe.Rădăcina este groasă, pivotantă, neagră la exterior şi albă în interior, foarte bogată în substanţe active. Rădăcina este partea cea mai utilizată în fitoterapie.

Analgezice Antiinflamatoare Astringente +3

Plante erbacee

Trei-frați-pătați

Viola tricolor

Trei-frați-pătați sau  panseluță sălbatică este o plantă erbacee micuță și delicată, de 10-40 cm înălțime, anuală sau bienală. Are tulpini ramificate, uneori culcate pe sol, și frunze ovale, crestate pe margini. Magia ei stă în flori: asimetrice, catifelate, formate din 5 petale. Numele reflectă coloritul uimitor al florii: petalele de sus sunt violet sau albastru-închis, cele laterale sunt galbene sau alb-gălbui, iar petala de jos este galben-deschis cu dungi întunecate, ghidaje pentru insecte.Partea utilizată fitoterapeutic este partea aeriană a plantei – adică tulpinile cu tot cu frunze și flori. Rădăcina nu se folosește!Viola este numele latin pentru familia violetelor/toporașilor, iar tricolor se referă, evident, la cele trei culori distincte ale petalelor. Numele românesc „Trei-frați-pătați” ascunde o legendă tristă, despre trei frați (sau un împărat cu trei fii) care s-au luptat cu un balaur. Buni și uniți, au fost transformați în această floare cu trei culori lipite, pentru a nu se despărți niciodată. Englezii o numesc Heartsease (Liniștea inimii) sau Wild Pansy.În magia verde, panseluța sălbatică era considerată o floare a iubirii și a amintirii. La noi, țărăncile spălau pruncii cu apă în care fierbeau Trei-frați-pătați, pentru a-i scăpa de „bube dulci” (cruste de lapte) și eczeme, o practică cu rezultate clinice reale!

Antialergice Antihistaminice Antiinflamatoare +4

Plante erbacee perene

Turmeric

Curcuma longa

Turmericul este o plantă erbacee perenă tropicală din familia Zingiberaceae, aceeași familie botanică din care fac parte și ghimbirul sau cardamomul. Planta este cultivată în special pentru rizomii săi subterani, care constituie partea medicinală și condimentară utilizată de mii de ani în medicina tradițională asiatică, în special în Ayurveda și medicina tradițională chineză.Planta poate atinge înălțimi de 60–100 cm și dezvoltă frunze mari, lanceolate, de culoare verde intens, dispuse într-o rozetă bazală. Frunzele pot ajunge la 40–50 cm lungime, iar nervurile sunt bine marcate.Inflorescențele apar din centrul rozetei și sunt formate din bractee suprapuse, de culoare verde deschis sau albicioasă, uneori cu nuanțe roz sau purpurii.Partea cea mai importantă a plantei este rizomul, care are o formă noduroasă, asemănătoare ghimbirului. Exteriorul este brun-gălbui, iar interiorul are o culoare portocaliu intens, datorată pigmenților curcuminoizi.Rizomii proaspeți au un miros aromatic, ușor piperat și un gust ușor amar.

Anticancerigene Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Plante erbacee perene

Urzică

Urtica dioica

Urzica este o plantă erbacee perenă, înaltă de 50–150 cm, cu frunze verzi-opuse, dințate pe margini, acoperite de peri urticanți care eliberează substanțe iritante la atingere. Are flori mici, verzi, dispuse în inflorescențe. Rizomii săi subterani asigură o regenerare rapidă, ceea ce o face o plantă viguroasă și răspândită. Urzica este folosită atât ca plantă medicinală, cât și ca aliment, fiind apreciată din Antichitate pentru valoarea sa nutritivă și terapeutică. In popor, mai este recunoscută ca urzică mare, urzică vie, urzică de grădină.

Antialergice Antianemice Antiinflamatoare +6

Plante erbacee bienale

Varga Ciobanului

Dispacus fulloum

Varga Ciobanului, cunoscută şi sub denumirea populară de “scaiete de postau” sau “scai vânăt”, este o plantă erbacee bienală din familia Caprifoliaceae (anterior Dispacaceae). Este originară din Europa, Africa de Nord şi Asia de Vest, fiind răspândită în mod natural şi în România.În primul an de vegetaţie, planta dezvoltă o rozetă bazală de frunze mari, lanceolate, cu margini uşor dinţate. În al doilea an apare tulpina florală erectă, rigidă, care poate atinge 1-2 metri înălţime.Tulpina este robustă, striată, adesea spinoasă. Frunzele sunt opuse, unite la bază în jurul tulpinii, formând o mică “cupă” ce reţine apa de ploaie. Inflorescenţa este un capitul ovoid sau cilindric, cu flori tubulare violet-liliachii, dispuse dens. Fructele sunt achene mici, protejate de bactee spinoase.Planta are o estetică distinctă şi a fost utilizată istoric în industria textilă pentru scărmănarea lânii, datorită inflorescențelor sale rigide.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Cicatrizante +4