Sari la conținut

Plante pentru faringita

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

11 plante gasite · pagina 1 din 2

Arbuști

Aloe

Aloe Arborescens

Aloe arborescens este o plantă suculentă perenă, din familia Liliaceae, înrudită cu binecunoscuta Aloe vera, cu un continut mai mare de polizaharide, de antioxidanti si prezenta unor compusi imunomodulatori specifici. Se prezintă sub formă de arbust suculent, cu tulpini ramificate și frunze alungite, cărnoase, dispuse în rozetă. Frunzele sunt groase, verzi-albăstrui, acoperite cu un strat ceros protector și marcate de dinți mici albi pe margine. Planta poate atinge 1–3 metri în înălțime. Înflorește cu inflorescențe verticale spectaculoase, roșii-portocalii, bogate în nectar, atrăgând polenizatori. Gelul din interiorul frunzei este translucid, vâscos și răcoritor, în timp ce stratul exterior (latexul galben) conține antrachinone cu efect laxativ. Este apreciată atât în fitoterapie, cât și în medicina tradițională africană, datorită compoziției sale extrem de bogate în produse biologic active.Deşi Aloe Arborescens este folosită tradiţional în preparate cu administrare internă (cum este renumita rețetă imunomodulatoare a călugărului Romano Zago), extragerea completă a latexului (seva galbenă de sub coajă), care conţine aloină şi alţi compuşi cu efect laxativ, necesită atenție și o tehnică riguroasă de procesare. Prezenţa acestui latex în cantități mari poate provoca crampe abdominale, diaree şi dezechilibre electrolitice. Din acest motiv, dacă alegi să prepari acasă remedii pentru uz intern pe bază de gel, este obligatoriu să drenezi aloina: frunza proaspăt tăiată se secționează la bază și se lasă la scurs, în poziție verticală, într-un vas cu apă timp de 30 de minute. Ulterior, se spală bine și se filetează pentru a extrage exclusiv gelul translucid. În cazul remediilor ancestrale care utilizează frunza cu tot cu coajă, curele trebuie să fie de scurtă durată, respectând strict dozajul, și sunt total contraindicate femeilor însărcinate, copiilor și persoanelor cu afecțiuni inflamatorii intestinale (boala Crohn, colon iritabil).

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +12

Plante căţărătoare perene

Caprifoi (Mâna Maicii Domnului)

Lonicera caprifolium

Caprifoiul, cunoscut şi sub denumirele populare de “mână Maicii Domnului” sau “caprifoi parfumat”, este o plantă căţărătoare perenă din familia Caprifoliaceae, apreciată pentru florile sale parfumate şi utilizată tradiţional în fitoterapia europeană.Frunzele sunt opuse, ovale, netede, cele superioade sunt concrescute la bază, formând un disc caracteristic. Florile sunt tubuloase, albe-galbui sau rozalii, foarte parfumate, dispuse în ventricile terminale. Fructele sunt bace roşii-portocalii, toxice în stare crudă.Înfloreşte din mai până în iulie.În scop medicinal se utilizează în principal florile.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antioxidante +6

Arbori

Cireș

Prunus avium

Cireşul este un arbore fructifer din familia Rosaceae, originar din Europa şi Asia de Vest, cunoscut atât pentru fructele sale delicioase, cât şi pentru utilizările sale medicinale tradiţionale. Este una dintre cele mai vechi specii cultivate, având o istorie de peste 2.000 de ani în alimentaţie şi fitoterapie.Arborele poate atinge înălţimi de 10-20 metri, având o coroană largă, aerisită şi elegantă.Trunchiul este drept, cu scoarţa netedă, brun-rosiatică, care se exfoliază în benzi orizontale.Frunzele sunt ovale, cu margini zimţate, lucioase, de culoare verde intens.Florile sunt albe, grupate în buchete (umbeliforme) şi apar primăvara devreme (aprilie-mai)Fructele (cireşele) sunt drupe sferice, de culoare roşu deschis până la roşu închis sau negru, cu un guţ dulce sau uşor acidulat, şi un sâmbure tare, ce conţine o sămânţă bogată în compuşi bioactivi.În fitoterapie se folosesc în special: fructele, codiţele (pedunculii fructelor) şi uneori frunzele şi scoarţa.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Plante erbacee perene

Nalba Mare

Althaea officinalis

Nalba mare este o plantă erbacee perenă din familia Malvaceae, cunoscută pentru conținutul său ridicat de mucilagii, care îi conferă proprietăți emoliente și protectoare deosebite. Poate atinge 1–1,5 metri înălțime, având tulpini erecte, acoperite cu peri fini și moi. Frunzele sunt catifelate, în formă de inimă sau eliptice, iar florile, delicate și deschise la culoare (alb, roz pal), apar din iulie până la începutul toamnei. Rădăcina este groasă, alb-gălbuie, cărnoasă — partea cea mai valoroasă în fitoterapie, deși frunzele și florile sunt și ele folosite.

Antiinflamatoare Calmante Decongestionante +5

Plante erbacee perene

Răculeț

Polygonum bistorta

Răculețul este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ușor de recunoscut prin rizomul său gros, răsucit ca un șarpe (de unde provin denumirile popularea populara de “iarba șarpelui”) și prin inflorescențele compacte, de culoare roz-pal, sub formă de spic cilindric. Tulpina este erectă, neramificată, înaltă de 30–80 cm. Frunzele bazale sunt mari, ovale-lanceolate, cu pețiol lung, iar cele superioare sunt mai înguste și sesile. Florile sunt mici, roz-deschis sau roz-purpuriu, grupate în spice dense, în partea superioară a tulpinii. Partea cu valoare medicinală maximă este rizomul (radix bistortae), bogat în taninuri.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antimicrobiene +7
Salvia Promovat

Plante erbacee

Salvia

Salvia officinalis

Salvia (Salvia officinalis), cunoscută popular sub numele de jaleș de grădină sau salvie medicinală, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae, ce poate atinge înălțimi de până la 60 cm. Se distinge prin frunzele sale groase, alungite, acoperite cu perișori fini, de culoare verde-cenușie, și prin aroma sa puternică și specifică. Florile sunt grupate în inflorescențe spicate și variază de la violet pal până la albastru intens, fiind foarte atractive pentru albine și alte insecte polenizatoare.Este recunoscută pentru capacitatea sa de a susține sănătatea digestivă și respiratorie, precum și pentru beneficiile asupra sistemului nervos.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +5

Plante erbacee

Trei-frați-pătați

Viola tricolor

Trei-frați-pătați sau  panseluță sălbatică este o plantă erbacee micuță și delicată, de 10-40 cm înălțime, anuală sau bienală. Are tulpini ramificate, uneori culcate pe sol, și frunze ovale, crestate pe margini. Magia ei stă în flori: asimetrice, catifelate, formate din 5 petale. Numele reflectă coloritul uimitor al florii: petalele de sus sunt violet sau albastru-închis, cele laterale sunt galbene sau alb-gălbui, iar petala de jos este galben-deschis cu dungi întunecate, ghidaje pentru insecte.Partea utilizată fitoterapeutic este partea aeriană a plantei – adică tulpinile cu tot cu frunze și flori. Rădăcina nu se folosește!Viola este numele latin pentru familia violetelor/toporașilor, iar tricolor se referă, evident, la cele trei culori distincte ale petalelor. Numele românesc „Trei-frați-pătați” ascunde o legendă tristă, despre trei frați (sau un împărat cu trei fii) care s-au luptat cu un balaur. Buni și uniți, au fost transformați în această floare cu trei culori lipite, pentru a nu se despărți niciodată. Englezii o numesc Heartsease (Liniștea inimii) sau Wild Pansy.În magia verde, panseluța sălbatică era considerată o floare a iubirii și a amintirii. La noi, țărăncile spălau pruncii cu apă în care fierbeau Trei-frați-pătați, pentru a-i scăpa de „bube dulci” (cruste de lapte) și eczeme, o practică cu rezultate clinice reale!

Antialergice Antihistaminice Antiinflamatoare +4

Plante erbacee perene

Turiță mare

Agrimonia eupatoria

Turiţa mare este o plantă erbacee perenă, ce face parte din familia Rosaceae. Poate atinge între 30 și 100 cm înălțime și emană o aromă ușor amară, cu nuanțe de fructe și pământ. Are frunze compuse, albicioase pe partea inferioară şi zimţate. Tulpina erectă şi subţire este acoperită de un puf fin. Florile galbene-aurii sunt compuse din 5 petale şi grupate în spice alungite, care înfloresc din iunie până în septembrie. În medicina populară era considerată o „plantă care curăță sângele” și era folosită pentru detoxifiere, tratarea rănilor și susținerea funcțiilor ficatului.

Antibacteriene Antiinflamatoare Astringente +7