Contuzie

Plante erbacee bienale

Arăriel / Limba câinelui

Cynoglossum officinale

Arărielul, cunoscut popular şi sub denumirea de "limba câinelui", este o plantă erbacee bienală din familia Boraginaceae, aceeaşi familie din care fac parte tătăneasa sau limba mielului.  Este o specie rustică, uşor de recunoscut datorită mirosului său specific, neplăcut (asemănător cu cel de şoarece) şi datorită frunzelor mari, moi şi păroase.  Planta poate ajunge până la o înălţime de 30-90 cm. Are o tulpină erectă, ramificata, acoperită cu peri fini. Frunzele sunt mari, alungite (lanceolate), catifelate, acoperite cu peri. Cele bazale sunt mai mari. Florile sunt mici, de culoare rosu-violaceu până la brun-rosiatic, dispuse în inflorescenţe spiratale (tip scorpioid). Fructele sunt nişte nucule prevăzute cu cârlige (care se agaţa de haine sau de blană animalelor).

Analgezice Antiinflamatoare Cicatrizante +1

Vezi detalii

Plantă perenă

Iarba Ciutei

Doronicum austriacum

Cunoscută în fitoterapia alpină, dar și în tradiția carpatică, Iarba Ciutei este o plantă cu puteri mari, dar care cere respect. Este renumită mai ales pentru afecțiuni osteo-articulare, iar studiile științifice internaționale i-au confirmat recent efectul antiinflamator uluitor. Este o plantă perenă falnică, ce poate atinge 60-120 cm înălțime. Are tulpini ramificate și păroase. Frunzele bazale sunt mari, în formă de inimă (cordate), iar cele de pe tulpină „îmbrățișează” axul plantei. Inflorescențele, care apar vara, sunt niște capitule mari, galben-aurii, absolut superbe, ce seamănă cu niște margarete gigantice. Are un rizom (rădăcină subterană) destul de gros și cărnos.În fitoterapie este utilizată în principal rădăcina / rizomul – unde se concentrează forța antiinflamatoare – și, mai rar, frunzele proaspete pentru cataplasme.Doronicum provine probabil din persanul sau arabul darawnaj, care desemna o plantă medicinală necunoscută, amară și rară. Austriacum indică originea ei central-europeană și alpină. Popular, i se spune „iarba ciutei” dintr-o credință străveche că ciutele (căprioarele) o căutau instinctiv pe munte pentru a o mânca și a se vindeca de răni. Englezii o numesc, ușor înfricoșător, Austrian Leopard's-bane (Otrava leopardului austriac), deoarece sucul speciilor de Doronicum era amestecat în antichitate cu carne crudă pentru a vâna felinele mari.În medicina tradițională din munții Alpi și Carpați, rădăcina era un panaceu magic purtat la gât ca amuletă pentru a alunga „vânturile reci” din oase (reumatismul). Magia bătrânilor s-a dovedit a fi știință pură: azi, analizele de laborator confirmă că planta inhibă oxidul nitric și speciile reactive de oxigen (radicalii liberi care distrug articulațiile).

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante

Vezi detalii

Plante erbacee

Slăbănog

Impatiens balfourii

Slăbănogul este o plantă erbacee anuală, originară din Himalaya, introdusă în Europa ca plantă ornamentală, dar răspândită spontan în zone umede, umbroase sau parțial umbrite. Aparține familiei Balsaminaceae și este înrudită cu Impatiens noli-tangere (slăbănogul autohton). Se remarcă prin florile sale delicate, roz-liliachii, cu un pinten curbat în partea posterioară și petale bilobate care amintesc de forma unei orchidee miniaturale. Tulpina este suculentă, translucid-verzuie, ramificată, iar frunzele sunt lanceolate, fine, cu margini slab zimțate. Un aspect spectaculos, specific genului Impatiens, este dehiscența explozivă a capsulelor mature: la cea mai mică atingere, semințele sunt proiectate în aer – de unde și denumirea populară de „balsamină săltăreață”. Planta este apreciată în remedii doar pentru uz extern, similar speciei Impatiens glandulifera, datorită compușilor iritanți.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +4

Vezi detalii

Plante anuale

Șofrănel

Carthamus tinctorius

Șofrănelul sau Şofrănaşul este o plantă anuală din familia Asteraceae, cultivată de peste 4.000 de ani pentru coloranţii naturali din flori şi pentru uleiul extras din seminţe. Este adesea confundat cu şofranul, însă sunt specii diferite. Planta are o rezistenţă crescută la secetă şi este cultivată extensiv în zonele aride şi semi-aride. Creşte până la 60cm. Are o tulpină erectă, ramificată. Frunzele sunt lanceolate, alungite, spinoase şi dinţate. Florile sunt galben-portocalii sau roşu intens, tubuloase, grupate în capitule globuloase. Frunctele (achenele) sunt alb-gălbui, bogate în ulei (30-40%). Înfloreşte în perioada iulie-septembrie.Partea utilizată medicinal diferă în funcţie de scop: florile sau seminţele.

Antiinflamatoare Antioxidante Cardioprotectoare +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Tătăneasă

Symphytum officinale

Tătăneasa este o plantă erbacee perenă din familia Boraginaceae, foarte cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru capacitatea să remarcabilă de a susţine vindecarea ţesuturilor, oaselor şi pielii. De-a lungul istoriei, planta a fost utilizată în special pentru fracturi, contuzii, răni şi inflamaţii, motiv pentru care în multe culturi a primit denumiri care sugerează “refacerea” sau “sudarea” ţesuturilor.Denumirea ştiinţifică provide din grecescul symphyo, care înseamnă “a uni” sau “a suda”, referindu-se la utilizarea tradiţională a plantei pentru accelerarea vindecării fracturilor.Planta atinge o înălţime de 50-120 cm.Tulpina este erectă, robustă, acoperită cu peri aspri.Frunzele sunt mari, lanceolate, aspre la atingere şi dispuse altern pe tulpină.Florile sunt în formă de clopoţel, de culoare violet, roz sau crem, dispuse în inflorescenţe curbe.Rădăcina este groasă, pivotantă, neagră la exterior şi albă în interior, foarte bogată în substanţe active. Rădăcina este partea cea mai utilizată în fitoterapie.

Analgezice Antiinflamatoare Astringente +3

Vezi detalii