Artrită

Plante erbacee perene

Anghinare

Cynara scolymus

Anghinarea este o plantă perenă din familia Asteraceae, cultivată atât că legumă, cât şi plantă medicinală valoaroasa pentru sistemul hepatobiliar.Are o rădăcină pivotantă, profundă şi bine dezvoltată. Tulpina este erectă, robustă, şi atinge 1-1.5 metri înălţime. Frunzele sunt mari, penat-sectate, verde-cenuşii pe faţa superioară, albicioase şi pubescente pe faţa interioară, cu un gust amar. Inflorescenţa este un capitul mare, cărnos (partea comestibilă), cu bractee groase; florile sunt tubuloase, violet-albastrui. Durata de viaţă a plantei este de 3-4 ani, în cultură.În scop medicinal se folosesc în principal frunzele, bogate în principii amare şi compuşi fenolici.

Antioxidante Colagoge Coleretice +4

Vezi detalii

Plante erbacee

Boz / Soc mic

Sambucus ebulus

Bozul este o plantă erbacee, viguroasă și înaltă (poate atinge 1.5 - 2 metri). Frunzele sunt alungite, zimțate pe margini și opuse. Florile seamănă mult cu cele de soc, formând umbrele mari, albe sau ușor rozalii, dar cu antere (mijlocul florii) de culoare roșie-purpurie. Fructele sunt bobițe negre, lucioase. Regula de aur pentru a-l deosebi de Soc (Sambucus nigra): Tulpina bozului este verde și erbacee (nu lemnoasă ca a arbustului de soc), frunzele emană un miros greu, neplăcut când sunt frecate între degete, iar umbrela cu fructe negre stă orientată în sus, spre cer (în timp ce la soc, fructele atârnă grele în jos).Partea utilizată fitoterapeutic este rădăcina grosieră, care are cea mai mare putere terapeutică, iar florile strict pentru tratarea febrei. Secundar, se folosesc frunzele proaspete strict pentru uz extern și, foarte rar, fructele bine fierte.Sambucus este numele latin antic pentru plantele din familia socului, iar ebulus provine cel mai probabil din limba galică sau celtică, însemnând „plantă cu miros greu”. Popularul „boz” este un cuvânt străvechi, considerat de lingviști a fi de origine traco-dacă, supraviețuitor direct din limba strămoșilor noștri. În credințele românești, bozul era o plantă magică de hotar și de apărare. Din cauza mirosului său respingător, se credea că ține la distanță spiritele necurate, dar și bolile. Țăranii zdrobeau frunze de boz și le frecau pe pereții grajdurilor ca insecticid natural pentru a alunga muștele și căpușele de la animale, o practică tradițională absolut genială și ecologică.

Antifungice Antiinflamatoare Antinevralgice +5

Vezi detalii

Plantă perenă

Buberic

Scrophularia nodosa

Bubericul, cunoscut şi sub denumirea populară de “iarbă gâlcilor” , este o plantă perenă din familia Scrophulariaceae, utilizată tradiţional în afecţiuni limfatice şi cutanate.Rădăcina este un rizom noduros (de unde şi denumirea “nodosa”), brun-inchis, cu îngroşări caracteristice. Tulpina este erectă, muchiată, galbară şi poate atinge 50-120 cm înălţime. Frunzele sunt opuse, ovate, cu margini dinţate, lung-petiolate. Florile sunt mici, brun-roşcate sau verzui-violacee, grupate în inflorescenţe paniculate. Fructul este o capsulă, cu numeroase seminţe mici.Planta are un miros discret, uşor neplăcut la drobire.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Cicatrizante +2

Vezi detalii

Plante anuale

Cânepa

Cannabis sativa

Cânepă este o plantă anuală din familia Cannabaceae, cultivată de mii de ani pentru fibre, textile, seminţe nutritive şi utilizări medicinale. Există 2 tipuri principale:● cânepă industrială (conţinut foarte redus de THC, < 0.3%)● cânepă medicinală (conţinut variabil de THC şi CBD)Are o rădăcină pivotantă, profundă. Tulpina este erecta, fibroasă, şi poate atinge chiar 2-4 metri. Frunzele sunt palmatisectate, cu 5-9 foliole lanceolate, zimţate. Florile sunt dioce (plante separate masculine şi feminine). Inflorescenţele feminine produc glande răşinoase bogate în canabinoizi.Utilizarea este reglementată legal şi diferă de la ţară la ţară, datorită conţinutului de THC. Consumul cânepii medicinale nu este legat în România. Doar cânepa industrială este legală.

Analgezice Antianemice Antiepileptice +7

Vezi detalii

Arbuști

Capere

Capparis spinosa

Caperele sunt mugurii florali ai unui arbust peren, spinos, din familia Capparaceae, adaptat excelent la condiţii aride şi soluri pietroase, care poate ajunge până la o înălţime de 3 metrii. Tulpina sa este lemnoasă la bază, foarte ramificată şi uneori cu spini la noduli. Frunzele sunt alterne, rotunjite, cărnoase, de culoare verde intens. Florile sunt mari, albe sau alb-rozalii, cu numeroase stamine violacee foarte vizibile. Fructul este o bacă alungită, cărnoasă, ce conţine numeroase seminţe. Mugurii florali nedeschişi sunt recoltaţi şi conservaţi (de regulă în saramură sau oţet), reprezentând produsul culinar cunoscut sub numele de “capere”.

Antiinflamatoare Antioxidante Coleretice +5

Vezi detalii

Arbori

Cireș

Prunus avium

Cireşul este un arbore fructifer din familia Rosaceae, originar din Europa şi Asia de Vest, cunoscut atât pentru fructele sale delicioase, cât şi pentru utilizările sale medicinale tradiţionale. Este una dintre cele mai vechi specii cultivate, având o istorie de peste 2.000 de ani în alimentaţie şi fitoterapie.Arborele poate atinge înălţimi de 10-20 metri, având o coroană largă, aerisită şi elegantă.Trunchiul este drept, cu scoarţa netedă, brun-rosiatică, care se exfoliază în benzi orizontale.Frunzele sunt ovale, cu margini zimţate, lucioase, de culoare verde intens.Florile sunt albe, grupate în buchete (umbeliforme) şi apar primăvara devreme (aprilie-mai)Fructele (cireşele) sunt drupe sferice, de culoare roşu deschis până la roşu închis sau negru, cu un guţ dulce sau uşor acidulat, şi un sâmbure tare, ce conţine o sămânţă bogată în compuşi bioactivi.În fitoterapie se folosesc în special: fructele, codiţele (pedunculii fructelor) şi uneori frunzele şi scoarţa.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Vezi detalii