Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee perene

Ștevia de munte

Astrantia major

Ștevia de munte este o plantă perenă din familia Apiaceae, frecvent întâlnită în zonele montane europene. Morfologic, se prezintă ca o plantă de 30–70 cm înălțime, cu frunze palmate, adânc divizate, și inflorescențe stelate, alb-rozalii, înconjurate de bractei rigide asemănătoare unor petale. Florile formează mici „umbreluțe”, ceea ce îi conferă un aspect delicat, ușor de recunoscut în flora montană. Rădăcina plantei este groasă, aromată, considerată partea cu valoare medicinală principală. Spre deosebire de Rumex alpinus (numit popular tot „ștevia de munte” în unele regiuni, dar aparținând unei alte familii și având frunze mari comestibile), Astrantia major nu este o plantă alimentară, ci preponderent medicinală, apreciată tradițional pentru proprietățile ei tonice, digestive și expectorante.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +10

Vezi detalii

Arbori

Usturoiță

Alliaria officinalis

Usturoița, cunoscută și sub numele de iarba usturoiului, este o plantă erbacee bienală din familia Brassicaceae, apreciată în fitoterapie pentru aroma sa caracteristică — un amestec subtil între usturoi și frunzele verzi crude. Este o specie comună în flora europeană și se remarcă prin frunzele inimiforme, delicate, de culoare verde intens. În primul an formează o rozetă de frunze moi, iar în al doilea an dezvoltă o tulpină subțire, de 20–90 cm, cu inflorescențe de mici flori albe, cruciforme. Frunzele, atunci când sunt zdrobite, eliberează un miros pregnant de usturoi datorat compușilor sulfurați (în special alil-sulfurilor), similari celor din usturoi — de unde și numele popular. Este considerată o plantă sălbatică comestibilă, tonic digestiv și antimicrobian natural, folosită încă din Evul Mediu pentru purificarea sângelui și tratarea infecțiilor.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +9

Vezi detalii