Sari la conținut

Plante pentru tahicardie

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

3 plante gasite

Arbuști

Păducel

Crataegus monogyna

Păducelul, cunoscut și sub denumirile populare de gherghin, mărăcine sau paduros, este un arbust sau arbore mic din familia Rosaceae, cu o longevitate remarcabilă și o simbolistică profund legată de inimă și protecție. Poate atinge 3–8 metri înălțime, având ramuri spinoase, frunze adânc lobate, de un verde intens, și flori albe, parfumate, dispuse în ciorchini (corimbe). Fructele sunt mici, sferice sau ovoidale, de culoare roșie intensă. Din punct de vedere fitoterapeutic, păducelul este considerat una dintre cele mai importante plante cardiotonice din flora europeană, cu utilizare sigură și bine documentată. Se folosesc florile, frunzele și fructele, fiecare având o concentrație diferită de principii active.

Antiaritmice Antiinflamatoare Antioxidante +8

Plante erbacee perene

Talpa Gâștei

Leonurus cardiaca

Talpă Gâștei este o plantă erbacee perenă din familia Laminaceae, cunoscută tradiţional ca remediu pentru afecţiuni cardiace uşoare şi tulburări emoţionale. Denumirea latină cardiaca indică utilizarea sa istorică în susţinerea funcţiei inimii.Are o tulpină erectă, rigidă, cu o secţiune pătrată, ramificată, de 50-150 cm înălţime. Frunzele sunt palmat-sectate, profund lobate şi cu aspect zimţat, verde întunecat pe partea superioară şi cenuşii pe dedesupt. Florile sunt roz-pal până la roz-violet, dispuse în verticile dense, şi înfloresc între iunie – septembrie. Are un miros slab aromat şi gust amar.Este frecvent întâlnită în flora spontană din România.

Antispastice Anxiolitice Cardiotonice +3
Valeriană Promovat

Plante erbacee perene

Valeriană

Valeriana Officinalis

Valeriana officinalis, cunoscută popular sub numele de valeriană, este o plantă erbacee perenă ce face parte din familia Caprifoliaceae (anterior clasificată în Valerianaceae). Originară din Europa și Asia, această plantă s-a răspândit și în America de Nord, fiind cultivată sau crescând spontan în zone umede și umbroase.Planta atinge înălțimi între 50 și 150 cm, având tulpini erecte, canelate, iar frunzele sunt pinnat-sectate, cu margini zimțate, de un verde intens. Florile sunt mici, de culoare roz-pal sau albicioasă, dispuse în inflorescențe dese, cu un parfum dulceag, dar ușor grețos pentru unii. Rădăcina este partea cea mai valoroasă din punct de vedere medicinal — este groasă, ramificată, de culoare brună la exterior, cu un miros înțepător specific, ușor recunoscut odată ce planta este uscată.

Analgezice Antispastice