Sari la conținut

Plante pentru infecții bacteriene minore

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

10 plante gasite · pagina 1 din 2

Arbuști

Aloe

Aloe Arborescens

Aloe arborescens este o plantă suculentă perenă, din familia Liliaceae, înrudită cu binecunoscuta Aloe vera, cu un continut mai mare de polizaharide, de antioxidanti si prezenta unor compusi imunomodulatori specifici. Se prezintă sub formă de arbust suculent, cu tulpini ramificate și frunze alungite, cărnoase, dispuse în rozetă. Frunzele sunt groase, verzi-albăstrui, acoperite cu un strat ceros protector și marcate de dinți mici albi pe margine. Planta poate atinge 1–3 metri în înălțime. Înflorește cu inflorescențe verticale spectaculoase, roșii-portocalii, bogate în nectar, atrăgând polenizatori. Gelul din interiorul frunzei este translucid, vâscos și răcoritor, în timp ce stratul exterior (latexul galben) conține antrachinone cu efect laxativ. Este apreciată atât în fitoterapie, cât și în medicina tradițională africană, datorită compoziției sale extrem de bogate în produse biologic active.Deşi Aloe Arborescens este folosită tradiţional în preparate cu administrare internă (cum este renumita rețetă imunomodulatoare a călugărului Romano Zago), extragerea completă a latexului (seva galbenă de sub coajă), care conţine aloină şi alţi compuşi cu efect laxativ, necesită atenție și o tehnică riguroasă de procesare. Prezenţa acestui latex în cantități mari poate provoca crampe abdominale, diaree şi dezechilibre electrolitice. Din acest motiv, dacă alegi să prepari acasă remedii pentru uz intern pe bază de gel, este obligatoriu să drenezi aloina: frunza proaspăt tăiată se secționează la bază și se lasă la scurs, în poziție verticală, într-un vas cu apă timp de 30 de minute. Ulterior, se spală bine și se filetează pentru a extrage exclusiv gelul translucid. În cazul remediilor ancestrale care utilizează frunza cu tot cu coajă, curele trebuie să fie de scurtă durată, respectând strict dozajul, și sunt total contraindicate femeilor însărcinate, copiilor și persoanelor cu afecțiuni inflamatorii intestinale (boala Crohn, colon iritabil).

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +12

Plantă perenă

Ciurul-zânelor

Carlina acaulis

Ciurul-zânelor este o plantă perenă din familia Astraceae, recunoscută prin capitulul mare, argintiu-lucios, dispus aproape la nivelul solului. Termenul “acaulis” înseamnă că nu are o tulpină evidentă. Este o specie montană cu valoare etnobotanică şi utilizări tradiţionale digestive şi antimicrobiene.Rădăcina este pivotanta, groasă, brună – partea medicinală principală. Frunzele sunt tari, dispuse în rozetă bazală, adânc penat-sectate, cu lobi spinoşi. Florile sunt tubulare, dispuse într-un capitul mare şi argintiu (5-12 cm).  Înfloreşte în perioada iulie – septembrie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Carminative +3

Plante erbacee perene

Echinaceea

Echinacea purpurea

Echinaceea este o plantă erbacee perenă, originară din America de Nord, unde era folosită de triburi indigene pentru vindecarea rănilor şi infecţiilor. Face parte din familia Asteraceae şi este astăzi cultivată pe scară largă în întreaga lume pentru proprietăţile sale imunostimulatoare. Planta are o tuplina erecta, puternică, ce poate atinge 60-120cm, frunze lanceolate sau ovale, verzi-intens şi flori mari, în formă de con, cu petale roz-purpurii sau albe, dispuse radial. Conul central este spinos şi brun-portocaliu, asemănător unui arici, de unde şi numele (echinos=arici, în greacă)

Antibacteriene Antiinflamatoare Antioxidante +4

Arbori

Scorţişoara chinezească

Cinnamomum cassia

Scorţişoara clasică este originară din China şi Indonezia, fiind cea mai răspândită pe piaţa internaţională, datorită costului redus. Cinnamomum cassia este o specie de arbore aromatic, aparţinând famiiei Lauraceae. Din coajă ramurilor sale tinere se obţine scoarţă de scorţişoară.  Are o aromă puternică, intensă, uşor picantă şi o scoarţă mai groasă, dură, de culoare brun-roşcată. Spre deosebire de scortioasa de Ceylon (Cinamomum verum), Casia conţine niveluri mult mai mari de cumarina, o substanţă cu potenţial toxic hepatic, ceea ce o face mai puţin potrivită pentru consum zilnic în cantităţi mari.

Antifungice Antimicrobiene Antispastice +2

Plante erbacee perene

Tarhon

Artemisia dracunculus

Tarhonul este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, cunoscută atât că plantă condimentară, cât şi ca remediu medicinal tradiţional. Originar din regiunile temperate ale Asiei Centrale şi Siberiei, tarhonul a fost răspândit în Europa încă din Evul Mediu. Astăzi este cultivat în numeroase zone ale lumii.Planta dezvoltă o tulpină erectă, ramificată, care poate atinge 50-100cm înălţime.Frunzele sunt înguste, lanceolate, de culoare verde intens, cu o aromă caracteristică uşor anisată.Florile sunt mici, de culoare galben-verzuie sau brun-violacee, dispuse în inflorescenţe de tip capitul. Fructul este o achene mică.Are un rizom subteran bine dezvoltat, din care apar anual noi tulpini. Partea utilizată în scop medicinal este partea aeriană, în special vârfurile înflorite şi frunzele. Aroma specifică provine din uleiul volatil bogat în compuşi aromatici, motiv pentru care planta este apreciată atât în gastronomie, cât şi în fitoterapie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +6

Plante erbacee

Trei-frați-pătați

Viola tricolor

Trei-frați-pătați sau  panseluță sălbatică este o plantă erbacee micuță și delicată, de 10-40 cm înălțime, anuală sau bienală. Are tulpini ramificate, uneori culcate pe sol, și frunze ovale, crestate pe margini. Magia ei stă în flori: asimetrice, catifelate, formate din 5 petale. Numele reflectă coloritul uimitor al florii: petalele de sus sunt violet sau albastru-închis, cele laterale sunt galbene sau alb-gălbui, iar petala de jos este galben-deschis cu dungi întunecate, ghidaje pentru insecte.Partea utilizată fitoterapeutic este partea aeriană a plantei – adică tulpinile cu tot cu frunze și flori. Rădăcina nu se folosește!Viola este numele latin pentru familia violetelor/toporașilor, iar tricolor se referă, evident, la cele trei culori distincte ale petalelor. Numele românesc „Trei-frați-pătați” ascunde o legendă tristă, despre trei frați (sau un împărat cu trei fii) care s-au luptat cu un balaur. Buni și uniți, au fost transformați în această floare cu trei culori lipite, pentru a nu se despărți niciodată. Englezii o numesc Heartsease (Liniștea inimii) sau Wild Pansy.În magia verde, panseluța sălbatică era considerată o floare a iubirii și a amintirii. La noi, țărăncile spălau pruncii cu apă în care fierbeau Trei-frați-pătați, pentru a-i scăpa de „bube dulci” (cruste de lapte) și eczeme, o practică cu rezultate clinice reale!

Antialergice Antihistaminice Antiinflamatoare +4

Plante erbacee perene

Urzică

Urtica dioica

Urzica este o plantă erbacee perenă, înaltă de 50–150 cm, cu frunze verzi-opuse, dințate pe margini, acoperite de peri urticanți care eliberează substanțe iritante la atingere. Are flori mici, verzi, dispuse în inflorescențe. Rizomii săi subterani asigură o regenerare rapidă, ceea ce o face o plantă viguroasă și răspândită. Urzica este folosită atât ca plantă medicinală, cât și ca aliment, fiind apreciată din Antichitate pentru valoarea sa nutritivă și terapeutică. In popor, mai este recunoscută ca urzică mare, urzică vie, urzică de grădină.

Antialergice Antianemice Antiinflamatoare +6
Usturoi Promovat

Plante erbacee perene

Usturoi

Allium sativum

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă erbacee perenă din familia Alliaceae, cultivată preponderent ca plantă anuală. Este recunoscută prin bulbii săi subterani formați din mai mulți "căței" acoperiți cu tunici subțiri, uscate, de culoare albă sau roz pal. Frunzele sale sunt lungi, înguste și ascuțite, iar florile sunt grupate în inflorescențe globuloase, albe sau roz-violet, apărând în vârful unei tulpini înalte și robuste. Este apreciat pentru capacitatea sa de a stimula sistemul imunitar și de a îmbunătăți sănătatea cardiovasculară prin reducerea tensiunii arteriale și a colesterolului.

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +3

Plante erbacee bienale

Varga Ciobanului

Dispacus fulloum

Varga Ciobanului, cunoscută şi sub denumirea populară de “scaiete de postau” sau “scai vânăt”, este o plantă erbacee bienală din familia Caprifoliaceae (anterior Dispacaceae). Este originară din Europa, Africa de Nord şi Asia de Vest, fiind răspândită în mod natural şi în România.În primul an de vegetaţie, planta dezvoltă o rozetă bazală de frunze mari, lanceolate, cu margini uşor dinţate. În al doilea an apare tulpina florală erectă, rigidă, care poate atinge 1-2 metri înălţime.Tulpina este robustă, striată, adesea spinoasă. Frunzele sunt opuse, unite la bază în jurul tulpinii, formând o mică “cupă” ce reţine apa de ploaie. Inflorescenţa este un capitul ovoid sau cilindric, cu flori tubulare violet-liliachii, dispuse dens. Fructele sunt achene mici, protejate de bactee spinoase.Planta are o estetică distinctă şi a fost utilizată istoric în industria textilă pentru scărmănarea lânii, datorită inflorescențelor sale rigide.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Cicatrizante +4